Autoritățile sanitar-veterinare au constatat, în anul 2007, o creștere a numărului cazurilor de turbare (rabie) la animale domestice și sălbatice, cele mai multe fiind confirmate la vulpi, motiv pentru care au făcut o serie de recomandări pentru prevenirea răspândirii bolii.
Potrivit unui comunicat de luni al Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), pe parcursul anului trecut au fost confirmate 355 de cazuri de turbare la animale domestice și sălbatice, comparativ cu anul 2006 când au fost confirmate 296 de cazuri. Din total, 111 (30%) s-au confirmat la animalele domestice (41% câine, 21% pisică, 20% bovine) și 244 de cazuri (70%) la animale sălbatice (din care 95% la vulpe).
Tot anul trecut, au fost confirmate două cazuri de turbare la câine, respectiv la șobolan, care au mușcat oameni.
În majoritatea cazurilor, vulpile bolnave au pătruns în localități și chiar în curțile oamenilor, crescând riscul răspândirii turbării la animale domestice și la om prin mușcători sau zgârieturi.
ANSVSA recomandă, pentru a preveni răspândirea turbării la câini, ca proprietarii să vaccineze animalele antirabic, să nu le lase în afara curților. De asemenea, câinii de pază trebuie să fie legați în permanență, astfel încât să nu poată ieși din gospodării. Proprietarii trebuie să anunțe imediat medicului veterinar sau celui de medicină umană din localitate orice suspiciune de turbare. Totodată, trebuie să anunțe imediat orice mușcătură produsă la om de către câinii sau pisicile aflate în proprietatea sau în îngrijirea lor sau mușcături produse de către animale sălbatice. Proprietarii adăposturilor de câini comunitari și de animale de companie sunt obligați să vaccineze animalele. Persoanele mușcate de un animal trebuie să se prezinte de urgență la medic.
De asemenea, sunt interzise jupuirea animalelor sălbatice găsite moarte și vânătoarea cu câini, în zonele în care s-a diagnosticat rabia.
Recomandări.
Rabia (turbarea) este o boală produsă de un virus care afectează sistemul nervos central (creierul și măduva spinării) atât la animale, cât și la oameni. Apare foarte rar la animalele domestice vaccinate, dar poate fi contractată foarte ușor în cazul în care un animal domestic nevaccinat intră în contact cu un animal sălbatic bolnav și este mușcat de acesta.
Oamenii pot dobândi boala în urma mușcăturilor, produse atât de la animale sălbatice, cît și domestice. La om, perioada de incubare este în medie de 30-40 de zile. Primele simptome: dureri și o senzație de amorțire a părții mușcate, febră, iritație în gât, amețeli, halucinație, tahicardie (bătăi cardiace frecvente), vomă, diaree, dureri abdominale, teamă, agitație, nervozitate. Evoluția bolii este rapidă, ducând la paralizie, spasme ale gâtului, delir, comă, și în final deces (în 2-3 zile). Tratamentul eficient se instituie în perioada de incubație a bolii.
Animalul bolnav are următoarele semne clinice: agitație, irascibilitate, apetitul este capricios și pervertit, înghit diferite obiecte (pietre, bucăți de lemn). Totodată, animalul se repede la obiecte imaginare și are tendința de a mușca, privirea îi este rătăcită, fără expresivitate, apoi devine fixă, pânditoare, rece, feroce. Animalul bolnav nu mai poate înghiți, mușca, limba îi iese afara din gură, iar în ultima fază se instalează paralizia generală a mușchilor, urmată de deces.
