Înmormântarea lui Tolstoi

Prima știre care mi-a bombardat existența joi dimineața a fost: „astăzi va fi înmormântat Caiac”. Reporterița locală a unei televiziuni de știri are aproape lacrimi în ochi. Aflu că mii de oameni vor purta tricouri cu înscrisul „nu te vom uita niciodată”. Este vorba, pentru cei care nu știu, despre un șef de rețea interlopă din Craiova, un gangster de cartier, care a făcut cu pumnul și cu sabia ninja legea și cu forța intimidării o avere colosală. A fost împușcat după o partidă de pocker în care își lucrase, de 50.000 de euro, un prieten. Marți și miercuri televiziunile au avut drept primă știre – moartea lui Caiac, transportarea acasă a lui Caiac, amănunte de la pregătirea funeraliilor. Poliția întreagă a Olteniei, probabil și forțe împrumutate din alte județe veghează ca grupurile interlope de romi să nu se sfârtece lângă catafalcul defunctului. 600 de polițiști asigură paza mortului și prezumtivului ucigaș aflat în spital. Polițiștii, înțeleg, nu mai au altă treabă. În țara asta nu se mai petrece nimic de competența lor. O judecătoare din București a fost amenințată cu moartea. Cine-i asigură protecția? Au fost jefuite câteva case într-un cătun din Suceava. Mare brânză! Se petrec fărădelegi la lumina zilei. Sunt maltratați copii, iar bătrâni singuri atacați de fiare cer ajutor. Prostii! Statul, prin organele lui, se ocupă de Caiac.
Tot în sud, la Clejani, se bat două clanuri de romi într-o chestiune de amor între un june cu tatuaje multiple pe umeri și o minoră de etnie română. Etnicul țigan acuză jandarmeria că i-a furat din așternut femeia care-l iubește. Spre capetele polițiștilor au fost azvârlite pietroaie, borcane și alte cele. Ciocniri violente cu forțele de ordine, ciorniri violente între cele două tabere. Concentrare masivă de mascați. În alte două-trei localități din Mehedinți și parcă Râmnicu Sărat, scandaluri similare.
Între timp s-a consumat evenimentul politic al deciderii datei alegerilor parlamentare. Ne confruntăm, politicieni și electorat, cu prima ediție a votului uninominal. Știrea pălește lângă decesul glorios al lui Caiac, un fel de Rică – fante de Obor.
Premierul anunță triumfal decizia Guvernului de a mări pensiile cu câteva luni mai devreme. Firește că este o știre cu atingere electorală, dar și ea moare în fața funeraliilor naționale ale interlopului. Fața defunctului de la Craiova, pătrată, îndesată, cu un unic tapet – agresivitatea – ne este arătată mai des decât calviția lui Traian Băsescu.
Trăim vremuri minunate. Gâlceava dintr-o familie angajează nu numai forța înarmată a țării, ci și inteligența României. Se fac dezbateri despre Caiac, iar un coleg pe care îl stimez pentru anchetele și dezvăluirile lui îi înalță în chenarul editorial al ziarului pe care îl conduce un panegiric. Bravo Racovicene pentru scriitură, dar nu era cazul să ne îmbogățești cu un erou. Ne erau de ajuns Ștefan cel Mare, Bălcescu și chiar Rică din poezia lui Miron Radu Paraschivescu.
În noiembrie 1910, se stingea din viață marele Tolstoi. Pe atunci, firește, nu fusese inventată televiziunea, iar știrile circulau mai anevoie, cu trăsura sau sania. Poate cel mai mare prozator al lumii s-a stins în gara unei gubernii pustii în drum spre Siberia. Fugise de acasă la senectute, după o neînțelegere cu nevasta. Marele Tolstoi a fost înmormântat de un grup modest de localnici. N-a avut nici pe departe ceremonia egalului său, Dostoievski, la înmormântarea căruia a participat chiar țarul. La noi, înmormântarea de la Craiova, transmisă probabil în direct de televiziuni, va ține trează atenția națiunii. Nu m-aș mira să-i văd lângă catafalc și pe Tăriceanu și Băsescu, cu mimici, firește, îndurerate.