Mihai Chițac a fost înmormântat, ieri dimineață, în Cimitirul Ghencea Militar, în prezența rudelor și a câtorva zeci de apropiați, foști colaboratori și subordonați, între care Niculae Spiroiu și Mircea Chelaru, cei prezenți dezbătând, uneori aprins, rolul fostului general în istoria recentă.
Ceremonia a început înainte de ora 11.00 cu o slujbă la capela cimitirului, la care au asistat doar câțiva dintre cei prezenți, restul mulțumindu-se să aștepte afară întrucât capela s-a dovedit neîncăpătoare. Cei de-afară, foști colegi ai lui Chițac, foști subordonați și foști colaboratori, majoritatea militari în rezervă, au discutat, preț de câteva zeci de minute cât a durat ceremonia din capelă, despre relațiile cu fostul general, despre respectul pe care i-l poartă dar și despre „halul” în care a ajuns țara astăzi.
„A fost un militar de excepție: sever, ferm, drept. I-am fost subordonat și am venit să-i aduc un ultim omagiu”, a declarat presei unul dintre participanți, descoperindu-și capul atunci când și-a început declarația dată în fața camerelor de televiziune.
Alți câțiva au susținut, la unison, că fostul general Chițac a fost un mare om de stat, „spre deosebire de cei de-acum, care nu valorează nimic”.
Atmosfera din fața capelei s-a animat odată cu sosirea generalului în rezervă Mircea Chelaru, fost șef al Marelui Stat Major pentru câteva luni, în anul 2000. Chelaru i-a salutat pe câțiva dintre cei prezenți, foști colegi și foști profesori de-ai săi, a intrat în capelă pentru a lăsa câteva flori la sicriul lui Chițac după care a ieșit precipitat, a mers la mașină, a luat un fular tricolor și a revenit în biserică, spunând: „Înmormântarea unui general nu poate fi făcută fără tricolor”. Gestul său a fost aprobat de majoritatea celor de-afară, care au continuat discuțiile laudative la adresa lui Chițac.
Referitor la hotărârea judecătorească definitivă prin care Chițac a fost condamnat la închisoare în dosarul reprimării Revoluției de la Timișoara și, concomitent, degradat până la rangul de soldat, foștii colegi ai defunctului au avut păreri mai rezervate sau mai tranșante.
„Ceea ce a decis justiția astăzi va îndrepta istoria, vă spun eu”, afirma cu tărie un bărbat în vârstă care s-a recomandat drept general în rezervă și profesor la Academia Militară, „militar timp de 40 de ani”. Alții, mai puțin vocali, s-au mulțumit să critice decizia justiției și să afirme că Mihai Chițac ar fi putut să beneficieze, la înmormântare, „măcar de onori militare”.
Mai vehement și mai sonor decât toți ceilalți, probabil și pentru că este obișnuit cu prezența jurnaliștilor și a camerelor de televiziune, Mircea Chelaru a lăsat să se înțeleagă că nu exclude ca în procesul prin care Chițac a fost condamnat la închisoare să se fi produs „o eroare judiciară”. Au urmat cinci minute de declarații de presă ale lui Chelaru, care a atins subiecte precum „patriotismul”, „onoarea militară” sau „proprietatea” asupra gradului de general, care nu poate fi neglijată nici măcar de o instanță de judecată, în baza unor „vremelnice legi”.
„A fi general este o stare”, a conchis Chelaru, declarația sa fiind primită cu zâmbete aprobatoare de susținătorii lui Chițac veniți la înmormântarea acestuia.
Unanimitatea lor a fost însă spartă de un bătrân îmbrăcat mult mai sărăcăcios decât restul celor aflați în fața capelei de la Ghencea Militar. Acesta a ascultat declarațiile tuturor, după care, cu ochii roșii de plâns, i-a spus lui Chelaru că se numără, alături de fiicele sale, între cei „bătuți de scutierii lui Chițac” în aprilie 1990, la câteva zile după izbucnirea fenomenului Piața Universității.
Ieșirea bătrânului a fost temperată de Chelaru, care i-a spus, scurt, că istoria va stabili cine a fost vinovat pentru represiunea manifestației din Capitală în vremea în care Chițac era ministru de Interne. Un alt militar în rezervă a sărit ca ars atunci când a auzit spusele omului și a intervenit brutal, adresându-i-se celui vizat cu apelativul „Moșule” și întrebându-l „cine a tras în soldați”.
Discuțiile s-au temperat și au continuat până după ora 11.30, când sicriul cu trupul lui Chițac a fost scos din capelă și dus la mormântul săpat la câteva zeci de metri distanță. Ele au fost întrerupte doar de un bătrân cu un dosar în brațe, care strângea semnături „împotriva legii pensiilor”, ceremonia de înmormântare a lui Chițac fiind o mană cerească pentru scopul său, cei prezenți semnând fără ezitare. Bătrânul a refuzat să dea detalii despre demersul său, spunându-le doar celor care semnau că dosarul „va ajunge la CEDO”.
Înainte ca cei prezenți să pornească pe aleile cimitirului, către mormânt, Chelaru l-a zărit pe fostul ministru al Apărării, Niculae Spiroiu, care se îndrepta spre ieșire. L-a strigat, l-a oprit și l-a invitat „la o lansare de carte, la BNR”, Spiroiu transmițându-i că într-acolo se îndrepta. A urmat o scurtă lecție de istorie pentru jurnaliștii care deja se adunaseră în jurul celor doi, Chelaru anunțând că „anul acesta se împlinesc 90 de ani de la Pacea de la Trianon”, lucru „despre care nimeni nu spune nimic”. Spiroiu a explicat că a fost invitat la o lansare de carte istorică la sediul Băncii Naționale și s-a retras. La scurt timp a plecat și Chelaru, care nu a mai făcut parte și din alaiul care l-a condus pe Chițac de la capelă la mormânt.
Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro
