Injecția de la spital.

M-am săturat ca orice aberație să devină virală pe net. M-am săturat ca orice entitate vie, posesoare de câțiva neuroni, să emită „păreri”. Să își verse frustrările și să își expună ignoranța în așa-zisul spațiu public, internetul. În viața reală mulți nu știu să treacă strada. Nu știu să scrie corect o cerere și dacă îi pui să citească mai repede se încurcă. Tot felul de indivizi și individe se scandalizează de fiecare dată când se izbesc de o lege care, după „opinia” lor, le îngrădește „dreptul la viață”.
Am auzit câtă indignare a stârnit faptul că un anumit pacient s-a dus la spital, la Unitatea de Primiri Urgențe, pentru a face o injecție prescrisă de medicul de familie. Sigur că a fost refuzat pentru că nu e treaba unității spitalicești să administreze tratamente la cerere. Omul nu are nicio vină. În mod sigur nu a fost informat de cel care i-a prescris tratamentul respectiv.
Să spunem că ești bolnav. Că ai febră. Că tușești. Că te simți ca naiba. Ce faci? Mergi la medicul de familie. Ești consultat. Primești tratament. În cazul în care situația impune tratament parenteral („deștepții indignați” sigur vor ști ce înseamnă termenul ăsta) există o problemă. Cabinetul nu are program non-stop. Este varianta să ți se administreze tratamentul la domiciliu. Doar că, dragi asigurați cu drepturi, acesta costă. Între 5 și 10 lei injecția. Asta e legea. Astea sunt prețurile. Nu ai ce căuta la UPU. Că nu e nimeni curios de tratamentele recomandate de alți medici.
Degeaba vă inflamați. Există reguli. Când chemați un instalator să vă repare o țeavă, îl plătiți, nu? Când chemați un meseriaș să vă facă un „interior”, îi achitați cu sutele de lei, nu? Când rămâi cu hârbul în drum și chemi un serviciu de tractări, plătești, nu? Atunci de ce ar fi serviciile medicale gratuite și nelimitate? Știți ceva? Nu sunt. Ești asigurat. De acord. Însă asta nu înseamnă că ai gratuitate absolută. Să vă intre bine în cap. Sunt servicii medicale care se asigură doar contra cost.
Nu vă mai indignați aiurea. Numai asta aud. „Bătaie de joc”. „Eu plătesc”. „Am drepturi”. Sigur. Dar ai și obligația de a cunoaște legea. Ești bolnav grav, poftim la spital la internare. Ai o afecțiune care nu impune spitalizarea, poftim tratament la domiciliu. Doar că ai de achitat. Că medicul nu e obligat să te monitorizeze în timpul lui liber. Asistenta nu e obligată să bată orașul, prin frig, mizerie și haite de javre de pe la scări, ca să îți facă ție injecții. Gratis.
Nu vă convine? Poftim la asigurări de sănătate private. Statul atât poate acorda. Pentru că atât plătiți. Nu poți cu o asigurare de trei lei să visezi la perfomanțe medicale. Ia plătește, frate, o mie de euro lunar și atunci emite pretenții să fii luat cu elicopterul că ți-ai rupt tu o unghie. Dar astea sunt posibile doar prin modificarea legislației care să permită contract individual de sănătate. Că la hurtă așa e. Bani puțini, pupat în cur nema.
Nu mai rageți inutil. Sunt servicii medicale gratuite și servicii medicale pe care sunteți nevoiți să le plătiți. Chiar dacă sunteți asigurați. Nu mai confundați ambulanța cu taxiul și Unitatea de Primiri Urgențe cu sala de tratamente. Că sunt chestiuni total diferite.
Ca de obicei, pentru astea nu ieșiți în stradă. Nu „rezistați”. Nu am văzut vreun protest pentru un sistem de sănătate normal. Nu v-am văzut în stradă cerând guvernanților să oprească exodul medicilor. Să vă construiască spitale. Să aibă grijă de sănătatea voastră.
Dacă mă duc eu cu un caiet pe la fiecare scară de bloc și cer bani pentru un dispensar sau un spital îmi iau înjurături și bătaie cât încape. Dar cum apare unul care vă cere donații pentru „sfintele locașuri”, cum percutați la portofel sau intrați în banii de înmormântare. Na, o să aveți spitale pe lumea cealaltă.
Până ajungeți dați năvală la pupat ciolane. E gratuit oare? Sau faceți întâi o vizită pe la cutia milei?