Inițiative. Perspective?

Fiind păstorită de o firmă austriacă, Mocănița de la Moldovița are programul alcătuit nemțește: cu galben sunt marcate zilele și orele (până în 2016!) când circulă numai drezina, cu verde, perioada în care funcționează două trenuri pe zi remorcate de spectaculoasa Mocăniță, cu roșu, răstimpul cu activitate redusă – un tren în 24 de ore. Ca și surata ei de pe Vaser – Maramureș, „Huțulca” are de partea ei în primul rând tradiția. Cândva, traseele se resfirau pe cinci pâraie și ajungeau la Arsura, Moroșanu, Râșca, Dubul, Rădvan, Roșoșa, totalizând mai bine de 100 km. prin pustietățile Obcinei Curmătura. Tot tradiției se cuvine să-l asociem și pe Ion Popescu, mecanicul care, de-o viață, asta face: mână Mocănița. În favoarea inițiativei de a reînvia trenul cu aburi pe linie de 760 mm. se așază respectabilul parc de material rulant: vagoane de pasageri cochete, pe boghiuri și, mai ales, cele trei locomotive fabricate în România și aduse de pe linia Arad-Criscior. Lumea vrea și să se copilărească, și să descopere acel „a fost odată” cu iz de poveste în care înaintașii călătoreau cu amețitoarea viteză de … 15 km./oră. Ce-i lipsește Mocăniței de la Moldovița? Un lucru esențial: peisajul montan. Linia ajunge, acum, doar până la Argel și merge paralel cu șoseaua asfaltată. Cei 12,5 km. sunt parcurși, practic, prin sat. De la Argel ar urma să intre în pădure și, pe firul pârâului Roșoșa, să se oprească la km. 26. Ori, însoțind albia altui pârâu, să atingă punctul Rădvănel, la km. 25,4. Exact partea cea mai spectaculoasă a itinerariului nu-i accesibilă Mocăniței. Din varii pricini: întâi de toate, terasamentul deteriorat ar necesita serioase investiții pentru a i se reda funcționalitatea. Dar asta nu-i totul: respectiva porțiune aparține silvicului și, din câte am înțeles, nu prea există entuziasm pentru încheierea unui acord. Sunt convins că, de ar exista bunăvoință și deschidere, o cale de înțelegere între cei doi proprietari poate fi aflată. Cel de al doilea proiect este mai ambițios și mai pretențios, dar și de mai mare efect pentru turismul zonei: de astă dată, este necesară înțelegerea și cooperarea CFR. Între Vama și Moldovița nu mai circulă de ani buni trenuri, nici de marfă, nici de călători, și sectorul respectiv nu are nici o perspectivă de revenire la viață. A încercat un particular să re-deschidă linia, dar a trebuit să renunțe: calea ferată șerpuind prin vatra satului, intersectează de nu știu câte ori șoseaua asfaltată, ceea ce face imposibilă practicarea unei viteze comerciale acceptabile. Drept pentru care, concurența zeului-automobil a ucis definitiv calea ferată. Linia relicvă, ruginită, este potopită de buruieni, traseul abia se mai distinge, iar timpul și-a asumat rolul de gropar, acoperind până și amintirea fostului traseu Vama-Moldovița Fierăstrău (cum se numea cândva). Au rămas însă, intacte, lucrările de artă, terasamentul, ba chiar și șinele ce nu vor mai auzi niciodată „glasul roților de tren”. „Filiala Moldovița a „Asociației pentru păstrarea liniilor ferate înguste din România” ar fi interesată de utilizarea traseului existent și rămas în veșnică paragină: prin amplasarea unei a treia șine între cele două rămase pe traverse, Mocănița ar putea prelua turiștii de la Vama, i-ar aduce până la Mănăstirea Moldovița și, după popasul necesar vizitării lăcașului de cult, și-ar continua drumul până la Argel. Linia ar primi un consistent plus de interes, iar programele turistice s-ar diversifica spectaculos și cât se poate de… rentabil. Astfel de sectoare de cale „încălecată” au funcționat zeci de ani între Sibiu și Mohu (pe linia spre Agnita) și-s utilizate și acum (cale largă/cale normală) între Socola-Iași și Ungheni-Prut. Și-i vorba despre porțiuni în care s-a circulat și se circulă alternativ, darămite de o secție abandonată de CFR. Primarul Moldoviței, Traian Iliesi, îmi spune că a întreprins demersuri și pe lângă autoritățile silvice, și la Direcția Regională CFR Iași. N-a primit, din păcate, nici un răspuns. Drept pentru care așezăm în pagină această semnalare.
P.S. La Pensiunea„Lucreția”, care și-a păstrat ținuta în pofida (sau tocmai din pricina) trecerii atâtor ani de la conferirea „Premiului de excelență în turism”, poate fi văzut, alături de păunii care atacă… mașinile albastre (!) și puiul de căprioară Bambi, găsit abandonat la marginea pădurii…