Inima unui adolescent din Suceava, secerat de un grav accident rutier, bate de luni în pieptul unui bucureștean de 39 de ani

Patru oameni au primit o nouă viață, luni, datorită familiei unui adolescent din județul Suceava, aflat în moarte cerebrală după un grav traumatism cerebral, suferit într-un accident rutier. În urma accidentului, tânărul în vârstă de 17 ani a ajuns în comă profundă la Spitalul de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, cu leziuni cerebrale incompatibile cu viața. După multe zile de speranțe zadarnice, în care tânărul a fost ținut în viață doar de aparate, familia a anunțat medicii că fiul lor poate salva alte vieți. Coordonatorul echipei de prelevare organe în vederea transplantului, de la Spitalul de Urgență Suceava, dr. Lavinia Ștreangă, a contactat imediat Agenția Națională de Transplant (ANT) și au început pregătirile în vederea intervenției. Echipe de medici de la Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș, de la clinici universitare din Iași și de la București, au venit, duminică seara, la Suceava, iar cea de aici s-a ocupat de organizare și menținerea funcțiilor vitale ale tânărului. La ora 23.15, când a aterizat la Suceava elicopterul SMURD pentru transferul inimii la Târgu Mureș, a început intervenția. „A fost o sincronizare perfectă, totul a decurs foarte bine”, a declarat, ieri, șeful secției Anestezie-Terapie Intensivă a Spitalului de Urgență Suceava, dr. Dorin Stănescu.
Coordonatorul echipei de la Suceava, dr. Ștreangă, a precizat că este prima prelevare de inimă care se face la Suceava. De asemenea, a fost prima prelevare de organe din acest an din cadrul Centrului Regional Iași, de care aparține și Suceava, și a cincea efectuată în spitalul sucevean.
Inima adolescentului din Suceava va continua să bată în pieptul unui bărbat în vârstă de 39 de ani din București, care se afla de peste doi ani pe lista de așteptare. Transplantul s-a efectuat la Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș.
Ficatul a fost transplantat în Centrul de Transplant Hepatic de la Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iași, unui bărbat de 61 de ani, din Botoșani, care suferă de ciroză. Un rinichi a ajuns la o femeie de 56 de ani, din Suceava, diagnosticată din 2011 cu boala cronică de rinichi și care de doi ani făcea dializă de trei ori pe săptămână. Operația a fost realizată la Centrul de Transplant din cadrul Spitalul „C.I. Parhon” Iași.
Gândul că cel plecat continuă să trăiască împreună cu cei salvați poate fi o alinare
Un alt rinichi a ajuns la o clinică universitară din București, la un pacient compatibil, aflat pe lista de așteptare. Astfel, decizia familiei adolescentului sucevean a dat o nouă șansă la viață pentru patru oameni. Gestul lor umanitar a fost apreciat atât de medicii din ATI Suceava, cât mai ales de cei patru, care practic pot avea de acum încolo o viață normală. „Este o familie foarte echilibrată; de la ei a venit sugestia pentru donare. Apreciem foarte mult gestul lor și îi încurajăm și pe alții, pe care viața îi aduce în astfel de situații, să facă la fel”, a spus dr. Ștreangă. „Familia a arătat complianță, am colaborat foarte bine în aceste momente grele pentru ei. Eram de gardă când băiatul a ajuns la spital, după accident. L-am menținut în viață în ideea că putem să-l recuperăm, că îl putem salva, dar din păcate nu s-a putut. Leziunile suferite în urma accidentului nu i-au lăsat nici o șansă”, a subliniat dr. Stănescu.
Conform medicilor, toți pacienții sunt în prezent stabili și în stare clinică bună.
Menționăm că în Registrul Național de Transplant https://www.transplant.ro/Registru.aspx sunt înregistrate peste 4.000 de cereri, cele mai multe, peste 2.600, fiind pentru transplant renal. În același timp, România se află extrem de jos în ceea ce privește donarea de organe. Conform statisticii ANT, https://www.transplant.ro/Statistica.aspx , în anul 2017 în țara noastră au fost doar 65 de donatori.
Un singur donator poate salva viața a 8 pacienți prin donarea de organe și poate îmbunătăți viața altor 100, prin donarea de țesut. Pentru familiile care fac acest gest umanitar, gândul că cel plecat continuă să trăiască împreună cu cei salvați poate fi o alinare pentru pierderea suferită.