Inimă răcită prea devreme…

În această aspră uvertură de Brumărel, a plecat dintre noi VIRUȚA – Elvira CORJÎN, 59 de ani (n. 1959), 40 de ani neîntrerupt educatoare în Voievodeasa – Suceviței, localitatea de baștină. Nu există casă, în micul și legendarul cătun, în care, într-un fel sau altul, copii, nepoți, părinți să nu-i fi trecut prin mânuțele ei două, gingașe și tandre, de Dăscăliță dedicată.
A iubit copiii ca pe ochii din cap
Dascăl de copii cu vădită chemare, le-a crescut, educat și iubit și pe cele două fete ale ei, Carmen și Anda, așa cum a făcut, deopotrivă, desigur, și cu nepoatele (trei la număr) – Daria, Alisia și Denisa, niște „sărăcii” ghidușe și dragălașe de ștrengărițe… cuminți și de nostimă ispravă.
Viruța a plecat împăcată spre alte zări și-n alte dimensiuni, numai Bunul Dumnezeu știe. În ordine cu viața, până la urmă, în armonie cu familia, cu obștea pe care a slujit-o ireproșabil. Negreșit, cu îndârjită trudă, cu inima ei mult prea generoasă, cu pasiunea și chemarea vecine cu jertfa. A trăit – a trudit, cum s-ar spune, nefăcând degeaba umbră pământului. A iubit fără rest, necondiționat, a aflat de timpuriu rostul cel bun al vieții, sensul ei, și a fost o evlavioasă (romano-catolică) în toată puterea cuvântului. Sortită fiindu-i acum un altfel de călătorie, s-a mutat la Domnu’, iată!, în acest aspru, grăbit și nemilos Brumărel, un om bun, un suflet ales, un nobil caracter. Pământul s-a văduvit de-un pom copt, iar cerul s-a…căpătuit c-o îndumnezeită entitate solară.
Îți mulțumim aleasă, inimoasă și vremelnică făptură fără de seamă – fiică, mamă, soție, bunică ori colegă sau prietenă fără de cusur, că ne-ai dăruit și ne-ai învățat pururea lecția bunătății și frumuseții sufletești, virtuțile alese, bucurii și zăcăminte niciodată pieritoare. Trupul cel slab și de țărână, mult ostenit și repede stricăcios, pornește de astăzi unde-i și obârșia, dar ființa ta înavuțită generos și însuflețită nepereche de nestematele veșnice vor rămâne pururea în sufletul celor care te-au cunoscut, respectat și iubit.
LA REVEDERE, ICA !
La revedere…
Toate trec ca floarea spulberată, de Serghei Esenin
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcnești ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculț la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă ! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospețimei har
Cu vioiul clocot al simțirii !
În dorinți încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viață ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineață.
Toți suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deșarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc și că mă duc spre moarte…
Mai bine 10 ani ca o lebădă decât 100 de ani ca o cioară
Inimă răcită prea devreme, făptură firavă fără de pereche, plămădită și zidită viguros din delicatețe și negrăită sensibilitate, Viruța cea binecuvântată generos de Pronia cerească a plecat. Să te odihnești pe îndelete, tu cea iubitoare, întâi-și-ntâi, de FLORI (până la Dumnezeu!) și pe care, întâi-și-ntâi, le-ai sădit, îngrijit și cultivat printre COPII – flori, altminteri, și ei – ele nepieritoare, căldura și Lumina VIEȚII !
Ne-am născut, ne-am luat și obligația de a muri.
Iar ca să mori e de-ajuns să fii viu.
Să nu plângem că ne despărțim,
Să ne bucurăm c-am fost ÎMPREUNĂ…
Înmormântarea va avea loc la Voievodeasa
Înmormântarea va avea loc astăzi, 8 octombrie, în jurul amiezii, în cimitirul catolic din satul Voievodeasa, comuna Sucevița.
Iscălește Dumitru Brădățan, prieten – iubit – soț (nu în cele din urmă)11 ani