Sâmbătă seara putea fi una agreabilă dacă nu acceptam invitația unui distins sucevean de a-l însoți la prima sa vizită pe Arena Națională. Iar ca s-o vezi „pe viu”, trebuia să fie și un meci. Din nefericire, juca Dinamo. La precedenta mea vizită pe stadion tot pe Dinamo o văzusem, dar nu fusese așa de rău, că dincolo era Barcelona. Acum era Vasluiul, și nu orice Vaslui, ci ăla al lui Hizo. Din combinația Bonetti-Hizo n-avea cum ieși o rețetă pentru fotbalul spectacol.
În prima jumătate de oră nu se trăsese nici un șut LA poartă! Iar Dinamo a tras primul șut PE poartă după minutul 80! Sânmărtean a salvat meciul la faza unicului gol, cu acea pătrundere frontală, un-doi rapid și finalizare din prima, cu exteriorul, bară-gol. Evident, nu moldovenii trebuie arătați cu degetul, ei și-au văzut de scopul lor, și-au luat punctele, iar pentru asta n-au așteptat la infinit greșeala adversarului. În schimb, Dinamo a fost pur și simplu de neprivit. Dacă la meciul precedent, cu Steaua, poziționarea cu fundul în poartă mai putea fi de înțeles, ceea ce a pus acum în scenă grande allenatore Bonetti este o găinărie. Asta apropo de faptul că l-a făcut găinar pe Mitică Dragomir, o jignire pe care acesta n-o poate digera din simplul motiv că unul poreclit Corleone nu poate fi găinar…
Oricum, dacă nici acum Bonetti nu este demis, ăia de-i plătesc salariul trebuie să știe că sunt proștii lui. Omul ăsta a fost în stare să spună la conferință că Dinamo a jucat bine! O fi jucat, dar în nici un caz fotbal sau ceea ce oamenii de bun-simț înțeleg prin fotbal.
Apropo de meciul cu Steaua, în miile de comentarii postate de internauți la editorialele care iau în vizor faza din minutul 80, am văzut că a fost primită și adoptată imediat de suporterii steliști, cu mare ușurare, o explicație care l-ar absolvi de vină pe arbitrul belgian. Sunt multe link-uri către o fotografie în care se vede cum Țucudean îl calcă pe Matei, motivul căderii ultimului fiind astfel identificat. Dar, dacă verificăm cronologia, observăm că mai întâi are loc intervenția lui Chipciu, deci respectiva busculare își pierde astfel relevanța. Deseori, un adevăr trunchiat este mai insidios decât o minciună.
