Citind “America fără etaje”, încântătorul jurnal de călătorie din 1935 al siamezilor ruși Ilf și Petrov, îți dai seama cât de neschimbate sunt Statele Unite, la distanță de șapte decenii. Aceeași uriașă mașină de tocat, aceeași criză economică devastatoare, aceeași mentalitate publică închinată de la cap la coadă verdelui de dolar.
Minunate sunt paginile în care autorii își dedică mirarea celor mai stupide invenții americănești: wrestling-ul, fotbalul american și filmele de la Hollywood. Dacă wrestling-ul e considerat o șarlatanie de la cap la coadă, fotbalul american e privit ca o încăierare în jurul unei mingi lunguiețe, care dezlănțuie cele mai primitive și mai americane instincte, ceea ce face ca acest pseudo-sport să fie „mai important ca un concert simfonic dirijat de Toscanini, un uragan în Florida, un război în Europa sau chiar răpirea fiicei unui american celebru”. Se înțelege că nici un inginer genial de-al Americii, din soiul celor care proiectează sublimele poduri pe unde autostrăzile tartinează cu mână sigură fluxul de mașini, nu poate spera vreodată la un procent din popularitatea unui fotbalist american…
La filme treaba se complică, ele fiind asemănătoare felurilor de mâncare foarte bine standardizate, al căror singur cusur este că nu au nici un gust. Cum în orice bufet american te întâmpină, ca un careu de ași falși, felurile nr 1, nr 2, nr 3 și nr 4, te întâmpină și în cinema patru feluri mari și late de filme: comedia muzicală, drama istorică, filmul cu gangsteri și filmul cu participarea unui celebru cântăreț de operă. Unul mai stupid ca altul.
„America fără etaje”, de Ilf și Petrov… O privire necruțătoare a celor doi mari artiști ruși asupra Statelor Unite. Dar America avea să se răzbune sângeros pentru ofensă, angajând un ucigaș plătit care nu greșește ținta. La un an după vizita lor pe tânărul continent, Ilia Ilf avea să moară, victimă a unei tuberculoze contractate în cursul vizitei sale americane.
În carnețelul unde își nota gândurile, delicatul Ilf a scris singurele rânduri despre suferința sa: „O seară de primăvară atât de feroce, că mi se face frig și groază în suflet. Cumplit ghinion mai am.”
