Înghețul ne-a scos din mocirlă

Întreruperea campionatului, produsă din cauza preliminariilor la care a participat Naționala, a fost o întâmplare cu adevărat fericită pentru marea masă a fotbaliștilor noștri, fiindcă ploile torențiale din această perioadă ar fi transformat terenurile, aflate oricum într-o stare catastrofală, în veritabile mocirle. S-ar fi produs astfel nenumărate accidentări, pe lângă care cele ale jucătorilor selecționați pentru masacrul din Kazakhstan ar fi părut niște banale zgârieturi. Putem spune, așadar, că sacrificiul celor din echipa națională n-a fost în zadar. Ce ar fi fost însă dacă, tot în acest interval, ar fi trebuit să jucăm acasă? Că la noi, poate vă amintiți precedentul, până și închiderea acoperișului pe Național e o chestie insurmontabilă: trebuie începută cam pe vineri, dacă vrem să se închidă în marțea următoare. Iar alte stadioane cu acoperiș, din câte știu eu, nu avem. Iar dacă veni vorba despre starea terenului, atunci nu pot să nu deschid discuția despre echipamentul alor noștri: vă amintiți cum alunecau de parcă jucau în „Lacul lebedelor”, varianta balet pe gheață? Asta, în timp ce adversarii păreau foarte bine înfipți în suprafața aia cu totul impracticabilă pentru oamenii normali. De unde concluzia că prin delegația noastră a existat și imbecilul responsabil cu ghetele și crampoanele, și care ori n-are habar de ce are de făcut, ori a fost și el cumpărat, asemenea arbitrului. Să nu-mi spuneți că nu se poate acum, în 2016, fiindcă vă reamintesc cum a jucat Steaua acum fix 30 de ani în februarie, la Moscova, și a mai și bătut-o pe Spartak, cu tot cu Rinat Dasaev în poartă, de ne mirăm cum ai noștri stăteau țepeni, în timp ce rusalăii se întreceau în piruete și dublu Lutz-uri! Și nu glumesc deloc când afirm că sabotorul trebuie dezvăluit și pedepsit exemplar, fiindcă dacă ai noștri ar fi fost încălțați cu ce trebuie, n-am fi înjurat de toate alea atunci când în loc să dea gol cu capul, jucătorul nostru s-a trezit că sare în cap, la faza din minutul 88. Între timp, campionatul s-a reluat. Deși nu mai plouă, senzația e că jucăm tot în mocirlă. Oare de ce?