Pe la anul 1930, „când era (stră)bunica fată”, prin bucătăriile caselor cu ștaif din centru, ori prin gospodăriile mai răsărite de la mahala, înghețata se pregătea… la ciubăr. Da, da, ați auzit bine. Și că este așa, ne-a lăsat mărturie scrisă publicistul și „gurmandul de geniu” Constantin Bacalbașa, în a sa „Dictatură gastronomică” (la reeditarea căreia m-am învrednicit într-o vară trecută). Pentru deliciul textului (și-al înghețatei) vă dau și eu rețeta bacalbașiană (de-o fi existând cuvântul! – de nu, îl inventăm noi).
„Pune într-o tingire sau cratiță bine smălțuită un litru de lapte și o jumătate de baston de vanilie, 375 g zahăr, 7 gălbenușuri. Amestecă totul, pune la foc și amestecă mereu cu o lingură de lemn, ca să nu se taie până începe a se îngroșa (când începe a face bobițe pe deasupra, deșart-o în castron); lasă să se răcească, pune în sorbetieră, acoperă cu capacul ei (să nu o umpli). Așezi sorbetiera într-un ciubăr cu gheață și sare și începi a învârti.
Citește rețeta mai departe pe Antena satelor
