Uneori viața este incredibil de nedreaptă. Să duci la groapă patru îngeri de copii, patru suflete care au încheiat conturile cu viața înainte de a o începe, într-un mod cumplit, nimic nu pare a fi mai crunt decât atât. Și totuși, acesta este supliciul pe care l-au îndurat oamenii care i-au dus, ieri, pe ultimul drum pe frații morți luni seară în blestemata ladă care le-a rupt firul vieții când acesta abia se înnoda.
Satul Gemenea a trecut ieri prin clipe grele. Bătrâni de 70-80 de ani își mai aduceau aminte că patru morți într-o casă mai fuseseră doar în anii 40, când bolile vremii făceau ravagii.
Paraschiva, în vârstă de 8 ani, gemenii Petru și Pavel, de 5 ani, și Ioana, de 3 ani, cei patru copii ai familiei Rusu dispăruți în cel mai cumplit mod posibil, sufocați în lada pentru făină din cămară, au fost duși pe ultimul drum.
Patru preoți, câte unul pentru fiecare copil, aflați și ei la cea mai grea slujbă de înmormântare din viață, s-au rugat pentru sufletele micuților, ducându-i spre groapa în care au fost depuși cu toții, pe vuietul sfâșietor al trâmbiței, instrumentul cu care oamenii din zona de munte a județului sunt conduși în mod tradițional pe ultimul drum.
Chipuri desfigurate de suferință
Gemenea este un sat foarte întins, cu puțini locuitori. Chiar și așa, aproximativ 200 de oameni au venit să-i ducă pe ultimul drum pe cei patru copilași. Adunați în curte și pe drumul din fața gardului, bătrâni și tineri nu-și puteau stăpâni lacrimile. O bătrână de peste 80 a leșinat chiar în momentul în care mașina mortuară a intrat în curte, căzând lângă una dintre roți. Din fericire, nu a fost lovită, și, în cele din urmă, udată cu apă, și-a revenit cât să fie sprijinită să ajungă acasă. Era clar, nu mai putea sta să vadă ce urma.
Cel mai cumplit moment a fost cel în care sicriele au fost scoase din casă, în curte. Imaginea celor doi băieței blonzi, în cămășuțe și cu pulovere, și cele două fetițe, îmbrăcate în rochițe albe și cu coronițe pe cap, sfâșia inimile celor prezenți.
Slujbă pentru cei nevinovați în fața Domnului
Odată plecat din curtea casei, cortegiul funerar a parcurs cei patru kilometri până la cimitir mai repede decât la o înmormântare obișnuită, slujba fiind una deosebită.
„La înmormântarea pruncilor este o rânduială specială, este o slujbă deosebită pentru cei care s-au mutat atât de repede de la noi. Este o slujbă trăitoare, dar scurtă și mai concisă, pentru că ei sunt nevinovați în fața Domnului”, ne-a spus preotul Alexandru Roșu, parohul din Gemenea, care a oficiat slujba alături de preoții Ilie Ursache, de la Slătioara, Silviu Horga și Constantin Pădureț, de la parohia din Stulpicani, comuna din care face parte satul Gemenea.
Pentru aceștia din urmă prezența la înmormântare, la rugămintea parohului local, a fost o încercare extrem de grea, consolându-se doar cu convingerea că cei patru se vor mântui în fața Domnului, în mult prea scurta lor viață neavând timp să greșească.
Înmormântarea, prin solidaritatea unor oameni de bine
Deoarece părinții copiilor morți, Dumitru (74 de ani) și Angela (38 de ani) sunt săraci lipiți pământului, înmormântarea a fost posibilă doar cu ajutorul oamenilor de bine.
„Un grup de zece oameni din sat, eu, părintele paroh, câțiva oameni de la gatere, am strâns bani ca să le facem înmormântarea. Ei nu au avut bani deloc, din ce a mai rămas de la înmormântare o să-i ajutăm tot pe ei, să-și acopere casa, să-și facă sobe, să facă tot ce este urgent pentru a trăi în condiții normale”, ne-a spus Niculina Mihalea, președinta Obștei Gemenea, cea care s-a implicat și în organizarea efectivă a înmormântării.
Important de precizat este și că Primăria comunei Stulpicani a dat un ajutor bănesc pentru înmormântare, în total adunându-se mai bine de 4.000 de lei.
Regrete și amintiri ale clipelor de coșmar
Regretele și întrebarea de ce a trebuit ca toate ghinioanele din lume să se abată asupra a patru suflete nevinovate nu au contenit la înmormântare.
„Culmea este că fetița de 8 ani niciodată nu mai intrase în acel sicriu al morții, nu îi plăcea să se joace acolo. Dar ce a zis acuma, hai să-l facem pe tata să ne caute. Vă mărturisim că în acel lădoi s-au jucat, la vremea lor, și părinții tatălui lor, și sora sa și nu s-a întâmplat nimic. Așa s-a nimerit acum să cadă capacul peste ei și să-i închidă înăuntru”, povestea, resemnat, preotul paroh Alexandru Roșu.
Despre clipele de un tragism înfiorător de luni seară, când familia a dat peste cadavrele reci ale copiilor, în lada pentru făină, ne-a povestit și o vecină, Ana Paparuș, martoră la tragedie.
„Copchila (n.r. Irina, fata de 10 ani, unicul copil al cuplului rămas în viață) a strigat «tată, hai că i-am găsit în ladă». Mă-sa l-a luat pe unul de mânuță și când i-a dat drumul a văzut că e mort. Apoi și celălalt și celălalt….. Mă-sa s-a dus să se arunce în fântână, au ținut-o vecinii, nu vrea să mănânce nimic de atunci, nici să bea apă”, ne-a povestit tanti Ana.
Ce a rămas din familia Rusu
Înainte de cumplitul sfârșit de luni, Dumitru și Angela Rusu aveau cinci copii. Trei fete și doi băieței gemeni. Deși tatăl este surdo-mut din naștere, iar mama oligofrenă de gradul II, copiii nu aveau probleme de sănătate.
După cumplita tragedie, din familia Rusu a mai rămas un tată de 74 de ani care abia se mai poate mișca (la înmormântare nu a putut merge în urma copiilor morți, fiind dus de o mașină), o mamă și așa foarte bolnavă, parcă și mai pierdută în altă lume și o fetiță de 10 ani, Irina, cel mai mare copil al cuplului. O copilă ce impresionează plăcut, foarte isteață pentru vârsta sa.
Mama sa a amenințat că se omoară dacă statul îi ia ultimul copil, astfel că decizia pe care vor trebui să o ia autoritățile în privința sa este extrem de dificilă.
Angela Rusu mai are o fiică de 15 ani, cu handicap sever, dintr-o relație anterioară, dată în plasament. A fost ieri la înmormântarea fraților, după care a revenit la centrul în care, susțin cei care se ocupă de ea, face progrese vizibile.
Clipele fatale
Cumplita tragedie de luni seară pare scenariul unui film de groază.
Mama copiilor era plecată la un magazin din sat, după cumpărături, împreună cu fiica cea mare, iar acasă era doar tatăl surdo-mut și cei patru copii.
Cei patru, jucându-se prin casă, au intrat la un moment dat în lada pentru făină din cămară. Capacul, probabil tras de fiica cea mai mare, care vroia să se ascundă de tată, s-a închis, iar încuietoarea din metal a blocat cutia. Micuții au mai trăit minute bune, însă soarta a făcut ca nimeni să nu-i poată scoate din ghearele morții. S-au zbătut până când lipsa de oxigen le-a răpus trupurile fragile.
