Înger și demon: internetul

Două interesante articole pe aceeași temă publică prestigioasele cotidiene franceze „Le Monde” și „Le Figaro”, ambele intitulate, interogativ, cam la fel – Internetul ne idiotizează? Laura Belot („Le Figaro”, 1 oct.) consideră că istoria umanității nu-i altceva decât o succesiune de înlocuiri, de regulă, cu efect pozitiv, dar și cu nebănuite consecințe îngrijorătoare.
Astfel, revoluția industrială ar fi responsabilă, între altele, de… obezitatea populației din țările dezvoltate, iar „revoluția în curs” (computerizarea generalizată) ar putea avea drept consecință directă instalarea „lenei mintale”. Printre argumente – indicele inteligenței (IQ), în creștere constantă la adolescenți după al Doilea Război Mondial, a început să scadă evident între 1980 și 2008: cu două puncte și-n Anglia, și-n Danemarca ori Norvegia, țări intens conectate la Internet. Ar fi vorba tocmai despre generația re-botezată „digital native”, „super googlers” ori „fans de multitâches”. B. Legendre („Le Monde”, 4oct.) evocă, la rându-i transformările care au marcat istoria umanității: tipografia a desființat profesiunea (și vocația) de copist, telefonul a trimis în derizoriu genul epistolar, radioul „a ruinat sălile de concert”, iar televiziunea, cinematograful. Care-i impactul Internetului? Accesul la informație și, în general, la cunoaștere, este mai direct și, practic, nelimitat. Tentațiile Internetului împiedică, însă, lectura în profunzime, care nu-i doar sursă cognitivă, ci, în egală măsură, și de „vibrații intelectuale ce nutresc gândirea și generează ideile”.
A citi o carte nu mai este, precum era ieri, un gest natural pentru individul zilelor noastre. Lectura textului imprimat pe hârtie cere, acum, „un plus de voință”. Un cercetător de la Harvard, Nicholas Carr, crede că uzajul excesiv al Internetului ne remodelează creierul: „Am observat că funcțiile creierului meu s-au schimbat. La început, am crezut că-i criza celor 40 de ani împliniți, însă am realizat că „mon cerveau” cerea să fie hrănit fără întrerupere: eram lacom să-mi verific e-mail-urile, să accesez legăturile, voiam să fie în permanență conectat.” Alt cercetător a lansat „întrebarea anului 2010: „Cum a modificat Internetul modul vostru de gândire?” În fine, al cincilea autor, Chrystine Greenhow, crede chiar că „Internetul poate schimba noțiunea însăși de inteligență”.
Și dacă „Internetul izbutește să dezvolte competențe cognitive pe cheltuiala altora”, asigurând „o dezvoltare sofisticată a capacităților noastre vizuale și spațiale”, trebuie avut în vedere și faptul că totul se plătește: scad posibilitățile noastre de a gândi critic, este afectată imaginația și reflexivitatea. Internetul face din noi „oameni superficiali”. „Google ne consideră idioți?” – întreabă abrupt N. Carr: „De câțiva ani am neplăcuta impresie că cineva ori ceva răsucește creierul meu, îmi redesenează circuitele neuronale și-mi reprogramează memoria.” Dezbaterile, doar aparent în contradictoriu, sunt în toi: mai conciliant, un autor englez (J. Naughton, în „The Observer”) crede că „Google și similarele nu ne fac mai stupizi, ci mai inteligenți – cu condiția de a ști cum să te folosești de ele”. Rămâne de necombătut opinia lui Carr potrivit căreia „Internetul acționează asupra creierului nostru, dând naștere unui om superficial.” Intră în animata discuție și Maryanne Wolf: cu certitudine, marea majoritate a celor „natif d’Internet” n-au ținut niciodată în mână o carte, cu excepția manualelor școlare. Atunci, cum să fie favorizat spiritul lor critic și gustul libertății lecturii, pe care îl întreține doar cartea?
Așadar, sumedenie de întrebări, puține răspunsuri sigure. Dependent de Internet, veacul XXI nu-și poate nici măcar propune dezintoxicarea. Dimpotrivă, performanțele electronicii sporind în progresia geometrică, urma-v-or și alte consecințe, fericite și nefericita. Cu siguranță, va continua declinul cărții. Deja scriitorii au ajuns să-și publice opurile nu pentru a fi citite, cât spre a-și demonstra lor înșile că mai există în ograda literaturii române…