Înfrângere hard



Adică înfrângere dură pentru Alcaraz, dar cu trimitere la palmaresul său cu Djokovic pe hard. Până la momentul AO 2025 scorul era 2-0 pentru sârb pe terenuri în aer liber și 1-0 în sală. Ar fi trebuit să ne spună ceva asta? Desigur, dar noi n-am avut urechi de auzit, ochi de cercetat. Ne spuneam că de data asta e un 3 din 5, deci tinerețea trebuie să prevaleze. Eh, acest ”trebuie” nu între ghilimele își are locul, ci între paranteze, atunci când în cauză e Novak Djokovic. Acum, cu victoria de ieri, din sferturi, s-a făcut 4-0 pe hard și deja Alcaraz are o problemă. Iar dureros pentru el nu este numai faptul că a pierdut, ci că Djokovic a fost jucătorul mai spectaculos! Încordarea nefirească nu l-a lăsat pe Alcaraz să se desfășoare cu adevărat, cu toate că a câștigat primul set și deci își asigurase o plasă de siguranță. Nu s-a bucurat cu adevărat de tenis, zâmbetul a apărut doar ca excepție, iar asta îi taie creativitatea. E adevărat, a apărut și prezumtiva accidentare a lui Djokovic, dar chiar dacă e stratagemă, după atâția ani oricine ar trebui să fie pregătit. Sârbul a părut să tragă de el tot setul 2, iar adevărul este că la 4-4 Alcaraz a avut șansele lui la retur. Aici dacă ar fi dat ce are mai bun, fără teamă, ar fi putut pune un munte în cârca lui Djokovic, numai că a fost taman invers, acesta și-a ținut serva și a pus el presiune pe spaniol. Și o fi el june, dar are totuși 4 GS-uri, așa că a fost dezamăgitor cum a clacat în game-ul următor. Și avea să se afunde încă și mai mult în următoarele seturi. Faptul că nu reușea să pună nicicum în teren serviciul secund al lui Djokovic mi-a amintit de felul în care îl gestionase sârbul cândva pe Medvedev cu serve pe exterior, urmate de finalizări simple la fileu. De ce această neputință a lui Alcaraz, crunt expusă (aproape 60% rata de succes pe serviciul 2 pentru Djokovic)? Nu sunt suficient de priceput ca să am pretenția că știu răspunsul. Probabil că e o compilație de element tactic + mental + teren. Ultima șansă pentru Carlitos a fost când se afla cu spatele la zid și deci nu se mai putea retrage: două mingi legate de break, prima ratată pentru că s-a ferit aiurea de rever, iar a doua a fost jucată prea bine de sârb. Restul e statistică.
În rest, rămâne cum am stabilit, după primul hop serios, urmează al doilea, adică Zverev. Culmea, acesta n-a fost departe de adevăr când a aruncat gluma aia cu ”urmează un meci plictisitor”! N-o fi fost chiar așa, dar nici spectaculos n-a fost, căci pentru așa ceva e nevoie de doi.



Recomandări

„<Școala Altfel> e singurul prilej în care copiii din comunități mici pot merge la muzee, la teatru, la operă”

„<Școala Altfel> e singurul prilej în care copiii din comunități mici pot merge la muzee, la teatru, la operă”
„<Școala Altfel> e singurul prilej în care copiii din comunități mici pot merge la muzee, la teatru, la operă”

Cockteil… cu amor, umor și poezie. România de ieri, de azi… (2)

Cockteil…cu amor, umor și poezie. România, de ieri, de azi…(1)