Pe piața muncii, suntem cu toții de acord că una dintre problemele notorii, este munca la negru, și apare atunci cînd nu există un contract individual de muncă încheiat între angajat și angajator, deși legea prevede obligativitatea acestuia, care trebuie să aibă la bază consimțământul părților și să fie încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte. Așadar, la încheierea contractului, ai în vedere aceste lucruri, și asigură-te că ai semnat două exemplare, și ți s-a remis un exemplar al contractului de muncă, înregistrat la I.T.M. , deoarece doar activitatea prestată în temeiul unui astfel de contract îți conferă vechime în muncă.
Dacă se întâmplă să lucrezi fără forme legale, dovedind existența raportului de muncă pe care l-ai avut, cu orice mijloc de probă, poți cere sprijinul I.T.M., pentru a fi recunsoscut acel raport de muncă consensual, în baza art. 16 alin. (2) din Codul muncii.
Potrivit Legii nr. 130/1999, nerespectarea de către angajator a obligației înregistrării contractului individual de muncă, încheiat în scris, cu respectarea prevederilor legale, la I.T.M., în termen de 20 zile de la încheierea lui – constituie contravenție și se sancționează cu amenda.
Inspectorii de muncă sunt obligați să păstreze confidențialitatea
De asemenea, trebuie să știți că, în baza art. 18 lit. c) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, inspectorii de muncă sunt obligați să păstreze confidențialitatea oricărei reclamații care semnalează nerespectarea prevederilor legale și să nu dezvăluie angajatorului faptul că inspecția a fost efectuată ca urmare a unei reclamații. În cazul în care te afli la polul opus și ai posibilitatea să închei mai multe contracte de muncă, cu angajatori diferiți, totul depinde de capacitatea ta intelectuală și fizică de a presta activitate, legea îți permite să cumulezi mai multe funcții și implicit să semnezi mai multe contracte de muncă, interdicția referitoare la limita de ore suplimentare referindu-se la cazul aceluiași angajator.
Conținutul contractului individual de muncă, ce urmeză a fi semnat, trebuie să cuprindă clauzele generale legate de salariu, părțile semnatare, perioada determinată sau nedeterminată, programul de lucru, drepturile și obligațiile părților, concediul, perioada de probă, preavizul, etc, iar pe lângă acestea, se pot insera clauze speciale care pot lua și forma unor anexe la contract, cum ar fi clauza de confidențialitate, clauza de neconcurență sau formarea profesională.
Salariul minim, la 500 lei lunar Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1507/2007 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 1 ianuarie 2008, acesta se stabilește la 500 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie pe lună, în anul 2008, reprezentând 2,941 lei/ora. Astfel, pentru salariații încadrați pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul minim brut este de 1000 lei, iar pentru cei la care nu este cerută nici o condiție de pregătire (muncitori necalificați), situați la polul opus, salariul minim brut este de 500 lei.
Între aceștia, prin aplicarea coeficienților minimi de ierarhizare corespunzători, stabiliți prin H.G. nr. 1507/2007, se vor situa salariile celorlalți salariați, în funcție de condiția de pregătire cerută pentru ocuparea funcțiilor.
Perioada de probă nu poate depăși 30 de zile
Dacă facem referire la perioada de probă, e bine de știut că aceasta face parte integrantă a contractului individual de muncă, și că nu există o perioadă de probă, în afara unui contract de muncă, iar în ceea ce privește durata, aceasta nu poate depăși 30 de zile calendaristice, pentru funcțiile de execuție și 90 de zile calendaristice, pentru cele de conducere, ea făcând parte din perioada de executare a contractului individual de muncă.
În cazul muncitorilor necalificati, perioada de probă are caracter excepțional și nu poate depăși 5 zile lucrătoare, așa cum și absolvenții instituțiilor de învățământ se încadrează, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioade de probă de cel mult 6 luni.
Durata preavizului se stabilește prin acordul părților
Tot prin acordul părților se stabilește și durata preavizului, dar în conformitate cu normele legale, aceasta nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv de 30 de zile calendaristice, pentru salariații care ocupă funcții de conducere. Un aspect interesant aici, este faptul că, în cazul demisiei, angajatorul poate renunța la dreptul de preaviz, la fel cum și salariatul are posiblitatea de a demisiona fără preaviz, în situația în care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
Clauzele speciale, de care am făcut vorbire și care pot fi inserate în contractul individual de muncă, trebuie să îndeplinească anumite condiții speciale, și urmează a fi prezentate pe larg în articolele viitoare.
În speranța că aceste informații au venit în întâmpinarea nevoilor tale, am încrederea că pe viitor vei fi mai atent la semnarea unui contract de muncă, astfel încât acesta să fie în favoarea ta. Așteptăm informații și sugestii la telefon 0230520317, sau pe email office@agențierecrutare.ro.
Consultant – avocat,
Chidoveț Oana Petruța
Human Resources Consulting
Agenție de recrutare și selecție de resurse umane
