Bosul unor mari firme, cu reclamă lizibilă și pe tricouri de echipe futbolistice, pentru a obține într-un consiliu municipal o hotărâre favorabilă afacerii sale, a apelat la o stratagemă omologată. A umplut cu bani mațul unor plicuri și i-a omenit pe consilieri cu acești caltaboși financiari, pentru ca unșii să voteze corespunzător.
Ar fi greșit să se creadă că sumele din plicuri au fost uniforme. Nu, banii au îmbrățișat o diferențiere înțeleaptă, în funcție de greutatea partidului din care primitorul face parte, dar și ținând cont de cât de spurcat la gură e fiecare. De pildă, un zurbagiu pedelist s-a ales cu un cheș rotofei de 50.000 de euro, în timp ce un amărât de independent, un ins introvertit și fără anvergură, a recepționat doar 7.000, dar să zică bogdaproste și pentru ăia.
Numai doi consilieri, din totalul de 27, au refuzat lubrefierea, de unde reiese că ori au fire inadaptabilă, ori erau stricați la burtă în momentul respectiv și n-au avut cum să șadă mumos la primirea plicurilor.
Îi cunosc bine pe șpăgari. Unul dintre ei este profesor universitar la facultatea de economie a celei mai titrate universități din țară, câștigând cam 3.000 de euro lunar, bașca ce pică de la studenți. E mare rumegător de Dumnezeu: dacă o studentă cu minijup mulat îi provoacă vreo erecție în chiloți, zice că Cel de Sus i-a trimis darul; după cum tot Dumnezeu i-a împins plicul cu lovele, nu mituitorul. Întrebuințând o ață dentară, dintre molari i-ai putea scoate o lopată cu resturi de fraze mistice.
Informația cu șpaga o am plocon de la un prășitor cu ochi albaștri. Omul, fără să i-o cer, îmi mai vinde ponturi, el fiind doar întocmitor de rapoarte, citite apoi de superiori și folosite tot pentru șantaj și coțcării, nicidecum pentru a se eradica obiceiurile ce au dus țara de râpă.
