Este înfiorător cum poate muri un copil în România. Este înfiorător cum un bebeluș de doar 5 luni poate muri după un consult medical, în urma căruia un om în halat alb le spune părinților că pruncul are doar „puțină febră”. Dar și mai înfiorător este faptul că nimeni nu este vinovat de moartea copilului.
Anul trecut, Rebeca Alexandru, de doar 5 luni, a fost adusă de părinții ei la spitalul din Broșteni. Micuța avea febră, iar pe corp îi apăruseră niște bubițe. Medicul Ioan Costaș le-a spus să nu-și facă griji în legătură cu acele pete. Apoi a consultat-o cu stetoscopul (peste două rânduri de haine, spun părinții), i-a pus termometrul și a concluzionat că nu e nimic grav. Le-a spus părinților să meargă liniștiți acasă.
Indiferent ce le spune un medic sau altul, părinții simt, întotdeauna, când e ceva în neregulă cu pruncul lor. Așa a lăsat Dumnezeu lucrurile pe acest pământ. Așa au simțit și părinții Rebecăi. Că, în ciuda spuselor medicului, ceva e în neregulă cu fetița lor. Au cerut o ambulanță pentru a-și duce fetița la spitalul din Vatra Dornei.
Ioan Costaș, băiat de gașcă, l-a bătut prietenește pe spate pe tatăl fetiței și i-a spus să meargă acasă. Să nu mai cheltuiască banii prin spitale, că totul va fi bine. E vorba doar de „puțină febră”. Peste câteva ore, de la „puțină febră”, Rebeca a murit. Trupul plăpând al micuței de 5 luni a fost supus ulterior la două autopsii. Ambele au concluzionat cauza morții ca fiind pneumonie interstițială.
Ioan Costaș spune că nu e vinovat cu nimic, deoarece Rebeca nu prezenta nici un simptom care să indice faptul că ar avea pneumonie. Sunt perfect de acord cu el. Și eu, dacă aș fi consultat-o, aș fi spus același lucru.
Cazul lui Ioan Costaș a fost judecat de Colegiul Medicilor din Iași, care l-a găsit nevinovat de faptul că nu și-a dat seama de afecțiunile grave ale Rebecăi. Motivul? Costaș e medic de familie, nu pediatru și, prin urmare, nu avea cum să facă un consult de specialitate. Te înfiori când citești. Eu, la mintea mea, mă gândesc că Ioan Costaș ar fi trebuit întrebat, spre exemplu, dacă și-a dat seama din ce cauză au apărut bubițele acelea pe corp. Dacă nu și-a dat seama, pentru că, normal, nu e pediatru, atunci trebuia să trimită copilul la spital, la un consult de specialitate. Dar nu, a trimis-o pe Rebeca acasă, pentru ca micuța să moară în brațele părinților neputincioși.
După părerea mea, există, clar, un vinovat în această poveste. Dar nu pot să spun că e Ioan Costaș, deoarece el este absolvit de vină de Colegiul Medicilor Iași și de rezoluția de neîncepere a urmăriri penale dată de procurorii de treabă din Vatra Dornei.
Dacă ar fi după capul meu, aș spune că Ioan Costaș nu e medic, ci felcer. Dar, din motivele menționate anterior, nu pot să spun că Ioan Costaș e felcer. El e medic. El e un medic, care a trimis un copil cu pneumonie să moară acasă. Tot după capul meu aș spune că Ioan Costaș nu mai are ce căuta în rândul medicilor. Dar nu pot să spun asta, deoarece Colegiul Medicilor Iași a concluzionat că el și-a făcut bine treaba.
Din toată această poveste, nimeni nu e vinovat. Eventual, doar Rebeca, pentru faptul că s-a îmbolnăvit într-un moment nepotrivit. Și a murit de la „puțină febră”, creând agitație într-un sistem exclusivist.
