Infidelitatea și fuga de responsabilitățile familiei sunt astăzi cauzele multor divorțuri

Fie din dorința de a evada din „capcana” familiei, fie din dorința de a trăi „liber” de orice responsabilitate conjugală, mulți dintre contemporanii noștri caută motive și situații de a pleca, pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată, din cadrul familiei. În asemenea cazuri, aceștia sunt predispuși mai ușor spre infidelitatea conjugală și uneori, mai grav, chiar spre viața dublă, adică familia de acasă și familia din deplasare. Pentru unitatea familiei și siguranța copiilor, aceste carențe trebuie depășite. Dar cum?
Psihologul Mihaela Sahlean a întâlnit mulți pacienți care duceau o viață dublă. Despre ei spune că sunt profund nefericiți. „Întotdeauna când se află într-o parte, se gândesc la cealaltă, iar culpabilitățile, chiar dacă nu le exprimă verbal, se somatizează. Încep să aibă tot felul de stări de disconfort psihologic și chiar și la nivel fizic. Este un joc urât viața dublă pentru că nu este generatoarea nici unui beneficiu, dimpotrivă. Mi-a fost dat să întâlnesc în cadrul ședințelor de psihoterapie oameni, și bărbați, și femei, care nu știau ce să aleagă, pentru că atașarea apărea în ambele părți și nu se puteau rupe de nici una.”
Totuși, de ce aleg aceștia modul acesta de viață? Pentru a fi fericiți? „Fericit nu poți să fii când nefericești pe altcineva, aceea nu e o fericire deplină, și nu cred că din punct de vedere psihologic ai fi fericit când lași în urmă partenerul de viață cu un copil, doi sau împarți copiii, și mă refer la acele rupturi sufletești care sunt niște drame pentru copii. Copiii înțeleg greu de ce mama cu tata au hotărât să divorțeze. Dumnezeu nu îl vrea pe om nefericit, dar fericirea nu trebuie să fie hedonică.” „Nu există terapeut care să spună divorțează sau rămâi în căsătorie, ci el ajută pacientul să își găsească în el resursele de a acționa în așa fel încât să fie în acord cu el însuși, în primul rând”, mai spune lect. univ. dr. Mihaela Sahlean.
Printre sfaturile psihologului este și întoarcerea la Dumnezeu, deoarece „oamenii care sunt mai aproape de Dumnezeu cad mai greu în situații de genul acesta; apropierea de Dumnezeu este imperios necesară. Unii ajung să îl cunoască pe Dumnezeu mai târziu, și nu sunt de condamnat, important este să ajungă acolo unde trebuie. Eu nu dihotomizez atât de mult punctul de vedere psihologic de cel religios, sunt absolut convinsă că poți fi moral fără a fi creștin, dar nu poți fi creștin fără a fi moral. Îmi pare rău de cei care refuză să cunoască mai profund religia în care au crescut, pentru că ruperea de sfinți și Divinitate produce mari drame. Dar majoritatea conștientizează lucrurile acestea în situații de mare criză”, spune psihologul clinician Mihaela Sahlean, Clinica Medlife din București.
Conștientizarea
Cu toate că psihologul vorbește de apropierea de Biserică, preotul nu recomandă neapărat vizita la psiholog, dar totuși îndeamnă la conștientizare. „Am încercat să-i conștientizez și pe bărbați, și pe femei în sensul revenirii la demnitate, pentru că iubirea din sânul familiei rămâne definitorie, rămâne capitală. Și le-am dat exemplu: oricând, oriunde te-ai duce și orice ai face, femeie care să te iubească așa cum te iubește soția dintru început, din prima dragoste, cum v-ați întâlnit în cuplul familiei voastre, n-ai să găsești; și nici tu, ca soție, n-ai să găsești vreun bărbat care să zici că și-ar reface familia și care să te iubească. În sensul acesta revenirea, cum a revenit fiul cel risipitor la demnitatea familiei, la tatăl său, revenirea la sânul familiei și la prima dragoste din familie rămâne într-adevăr definitorie și capitală pentru viața familiei”, spune pr. Drăguș Enache, de la Capela militară „Sfinții Îngeri” din Constanța.
Spovedania este nelipsită în asemenea cazuri: „Pe fiecare dintre ei i-am îndemnat să se spovedească, pentru că acolo vor primi îndrumare pentru ceea ce au de făcut. Vedeți că Mântuitorul Iisus Hristos spune „scoală-te și te vei mântui”. A te scula însemnează a face tu însuți efortul, ca să nu zaci în păcat, de a te ridica din starea de păcat și a reveni la Mântuitorul Iisus Hristos, care poate să ne ierte”.
Vindecarea
Acest proces de revenire, de reintrare în familie a infidelului e de lungă durată și greu. Pentru aceștia, rugăciunea devine un sfetnic bun. „Recomand familiei să facem o sfeștanie în casă, în continuarea sfeștaniei să facem și câteva rugăciuni. De ce? Pentru că omul pus în fața rugăciunii se trezește, conștientizează, se înfricoșează de păcat, și într-adevăr se reîncălzește iubirea familiei. De aceea, concomitent cu activitatea de duhovnicie, intervine și se duce lupta și pe planul rugăciunii, pentru că prin sfeștanie, prin Sfântul Maslu, rugăciunile care se citesc, însuși harul lui Dumnezeu lucrează spre vindecarea rănilor familiei”, mai spune părintele Drăguș Enache. Acesta le explică fiilor duhovnicești și semnificația inelului, „semn al adevărului, al sincerității, al fidelității, dar și al iertării și al primirii, în cazul când unul dintre soți se întâmplă ca din ispita celui rău să greșească.”
Pentru omul contemporan, fidelitatea conjugală este o luptă grea, pentru că serviciul îl îndeamnă la însingurarea de familie, iar deplasările mai lungi îi aduc în față partenerului tentații de tot felul. Împotriva lor, spune părintele, putem lupta doar printr-o stăpânire de sine în conștiința sacralității familiei, în conștiința demnității, în conștiința jertfirii pentru familie, care ne întărește ca să ne conștientizăm pentru menținerea demnității și a familiei noastre.
Părintele Drăguș face apel și la exemplul străbunicilor noștri. „În timpul războiului, soțiile soldaților au rămas acasă singure, săracele, femei tinere la vremea aceea, având trei, patru, cinci copii, și și-au dedicat toată viața muncii și îngrijirii lor, nu le-a mai fost gândul la alte deșertăciuni. Cu conștiința aceasta, astăzi, ne rugăm ca soțul sau soția să se întoarcă acasă, să revină în sânul familiei pentru purtarea zădufului vieții împreună.”
Spovedania în familie
„Am întâlnit situații, de exemplu, când soțul vine după un voiaj poate mai lung sau mai scurt și e cu totul nemulțumit și întrebător și îngrijorător în ceea ce privește relația familiei și a soției sale. Sau vin soții care spun că soții nu mai au încredere în ele. Atunci îi chem pe amândoi la spovedanie. Și sub epitrahil, între șase ochi, îi fac pe soți să conștientizeze că soția lor nu este una dintre cele care să aibă niște însușiri de femeie ușoară. „Eu îți dau mărturie din ceea ce cunosc, din Taina Spovedaniei, că soția dumitale este demnă, este curată, este cu toată curățenia ei și cu toată grija pentru copii”. Și sigur că în acest fel a ajutat Dumnezeu și a întărit în multe cazuri încrederea între soți, întărindu-se unitatea familiei”, spune părintele Drăguș Enache.
(Sursa: Ziarul Lumina)