Aș vrea să cred sincer în eforturile Poliției rutiere, de a scădea numărul doliilor de pe șoselele patriei. Ca om care tremură serios, de fiecare dată când mă aflu într-un vehicul în mișcare, aș vrea să cred sincer în campaniile menite să le bage șoferilor iresponsabili mințile-n cap.
Aș vrea, dar nu pot.
Eu cred că scula aia numită „radar” a fost inventată tocmai pentru a-i prinde pe vitezomani în flagrant și a le da o lecție, care mai întâi să-i usture, apoi să-i lecuiască. Ceva gen: te-am prins, nene, și te ard, fiindcă mătăluță ești un pericol public, dacă mă înțelegi.
Bine-bine, și-atunci, dacă radarul e-o sculă care prinde vitezomanul cu viteza-n sac, de ce Poliția face publică – în mass-media – amplasarea acestor aparate? Dimineață de dimineață, spicherii radiourilor și paginile ziarelor avertizează: aveți grijă, vă puteți întâlni cu radarul, la kilometru numărul cutare de pe DN numărul, așa că încetiniți unde e cazul, ca apoi să mânați iar cu 200 la oră.
Ce modalitate infantilă de-a ne fura singuri căciula!
