Inexplicabilul Capello

Dacă mă întrebați cine cred eu că este cel mai bun antrenor de pe planetă, înainte de Mourinho am să-l pun mereu pe Capello. Și tot înaintea lui pe Rijkaard. Și zău că ar mai încăpea măcar Bora Milutinovici, ăla care a calificat cinci naționale diferite la cinci campionate mondiale, și nu echipe din alea, care pot juca și fără antrenor, ci alde China, S.U.A. (pe vremea când americanii, cei mai mulți dintre ei, nu prea aveau habar nici cu ce fel de minge se joacă: o fi rotundă, ori țuguiată!?), ba și ceva arabi și africani. Ei bine, dintre toți antrenorii mari și foarte mari, Capello mi se pare cel mai priceput, mai serios și mai performant, capabil să-și impună un stil, mereu altul în funcție de jucătorii pe care îi are pe mână. La fel de inflexibil ca Mourinho, ba și la fel de impasibil, pare totuși alcătuit din materialul din care sunt construiți toți oamenii, nu doar din circuite integrate, ca portughezul. Ceea ce îi leagă totuși pe amândoi este marea performanță spre care tind mereu, precum și devotamentul și munca pe rupte pe care le pretind elevilor lor. În asemenea condiții, nu m-a mirat deloc să-l văd pe Mourinho aruncându-i în luptă pe toți „greii” săi, atunci când, alaltăieri, ditamai Chelsea era condusă, acasă, de Colchester din liga a III-a britanică. Și lucrurile au luat-o pe făgașul normal, cu un Mourinho rămas până la sfârșit cu dinții încleștați. Dincolo, la Juventus, inclusiv după intrarea (și golul) lui Mutu, Capello a continuat să-l țină în teren pe cel mai indolent și nesimțit și tembel și malac și letargic și gloabă și etc. fotbalist din lume: Ibrahimovici, cel care așteaptă câte 4-5 meciuri pentru a mai face o ghidușie, în rest distrugând cu perseverență tot ce construiesc ceilalți 10 din teren, meci de meci, pentru ca el să aibă de ce-și bate joc cu nonșalanță. Că ăsta-i doar un nesimțit e treaba lui. De neînțeles însă este de ce Fabio Capello îl ține, meci de meci, titular. Că de plăcut n-are ce să-i placă la el. Sunt gata să pariez că totul e chestie de bani. Că Juventus așteaptă să-i pice în plasă fraierul care să vadă în Ibrahimovici altceva decât gloaba (care este!!) și să-l vândă fără ezitări. Până atunci rămâne să ne mâncăm sănătatea de fiecare dată când, așteptând să-l vedem pe Mutu, suntem siliți să urmărim panarama sârbo-suedeză, cel mai talentat malac din familia lui.