Indiferență sau fidelitate față de valorile credinței?

2014 a fost declarat de Sfântul Sinod Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii) și Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română. Astfel, în noul an în care am intrat de câteva zile, noi, cler și credincioși, avem oportunitatea să medităm mai întâi la importanța și semnificația duhovnicească în plan personal și comunitar a celor două Sfinte Taine.
Spovedania sau pocăința este Taina prin care primim harul iertării păcatelor noastre și avem șansa renașterii spirituale. Căința sau părerea de rău pentru păcatele săvârșite și dorința de îndreptare sau de a nu mai repeta greșelile noastre trebuie să reprezinte punctul de pornire pentru a descoperi prin credință iubirea și îndurarea divină. În Sfintele Evanghelii toate actele de pocăință se termină printr-un festin (Zaheu și Matei vameșii, pilda fiului risipitor). Iertarea este întotdeauna asociată cu bucuria. Pocăința este și un act de umilință. Cu cât ne căim mai mult, cu atât vom face mai mult loc milostivirii divine și lucrării harului în ființa noastră.
Prin Sfânta Împărtășanie, strâns legată de Sfânta Spovedanie, ne unim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Harul primit prin această Sfântă Taină lucrează în inimile noastre pe măsura pregătirii și deschiderii sufletești, cu alte cuvinte, pe măsura credinței noastre. Sfinții Părinți ne învață că prin Sfânta Împărtășanie nu atât noi Îl primim pe Hristos, ci mai ales Domnul ne primește pe noi, pentru că ne iubește așa de mult. Dacă a crede înseamnă a te sprijini pe Hristos, prin unirea cu Trupul și Sângele Domnului îi încredințăm lui Iisus problemele, grijile și neliniștile noastre. Astfel, Sfânta Împărtășanie va aduce pacea și bucuria în inimile noastre în locul stării de nesiguranță și stres, care afectează viața duhovnicească, de multe ori chiar sănătatea sufletească și trupească.
În plan comunitar, receptarea corectă a celor două Sfinte Taine conform învățăturii de credință ortodoxă, solicitarea lor mai des, nu doar la marile sărbători creștine și uneori doar formal, reprezintă cel mai eficient remediu împotriva indiferenței și individualismului societății contemporane. În același timp, cele două Sfinte Taine ne ajută foarte mult în lupta noastră cu rutina în viața duhovnicească; ne ajută să înțelegem că a fi creștin înseamnă a ne strădui permanent să ne împropriem valorile credinței și să ne manifestăm ca atare în societate.
Tot anul acesta, 2014, avem posibilitatea de a medita la modelul de credință jertfelnică al Sfinților Martiri Brâncoveni la împlinirea a 300 de ani de la mucenicia lor pentru credința în Hristos. Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu (1688-1714) reprezintă un exemplu admirabil de conducător creștin înțelept și devotat întru totul poporului său, soț și tată iubitor, rafinat om de cultură și artă. Moștenirea istorică, spirituală și culturală brâncovenească fascinează și ne ajută să înțelegem importanța prețuirii valorilor noastre perene naționale pentru a ști ce trebuie să facem în viitor.
În concluzie, asemenea anilor anteriori, în care ne-au fost propuse spre meditație teme de mare importanță pentru viața noastră, ca Sfântul Botez, Sfânta Cununie, Taina Sfântului Maslu (îngrijirea bolnavilor), Sfânta Scriptură, Sfânta Liturghie, viața și activitatea unor sfinți de referință ai Bisericii, precum Sfântul Apostol Pavel, Sfinții Capadocieni și Sfinții Împărați Constantin și Elena, sau opera de excepție a părintelui Dumitru Stăniloae, în 2014 avem prilejul unor noi momente de bucurie prin aprofundarea învățăturii și semnificațiilor teologice, pastorale și duhovnicești multiple ale Tainelor Spovedaniei și Împărtășaniei, precum și prin rememorarea vredniciilor Sfântului Martir Voievod Constantin Brâncoveanu, domnitor de referință pentru istoria și cultura românească, și ale celorlalți membri ai familiei sale.
(Pr. Constantin Stoica)