Indienii cu pipa, noi cu mingea

În general, lumea noastră fotbalistică trăiește din inflamații: se inflamează patroni, antrenori, fotbaliști, arbitri, federali, suporteri. Nici nu apucă bine unul, indiferent cine ar fi, să spună ceva, nu contează dacă de bine sau de rău, că aproape instantaneu se inflamează altul, apoi alții, că la balamuc. Dacă zice de rău, cică de ce și cum și-a permis, dacă zice de bine, atunci de ce așa târziu sau de ce tocmai despre el/ei, și de fapt cu ce drept. Ultima bazaconie în acest sens s-a produs înainte, în timpul și după meciul dintre Steaua și Steaua II, pardon, Viitorul (noroc că nici Nașu’, nici Finu’ nu se preocupă de scrierile mele, că poate s-ar inflama o dată în plus, pe lângă faptul că umorul nu-i atinge ca pe oamenii normali). Așadar, încă dinainte cu vreo două zile de desfășurarea partidei, mai toți analiștii vedeau în ea o eventuală copie xeroxată a celorlalte 11 meciuri (din 12!) câștigate de Steaua. Numai Gică nu și nu, Batman, Batman! Zicea că Viitorul o să rupă gazonul, o să dea o lecție Stelei, o să le arate el/ei tuturor ce fotbal de mare avânt joacă Viitorul. Mă gândesc că se gândea doar la celebrul, deja, 2 – 5, de acum vreo 3 ani, când Viitorul, cu un Puțanu (nu, nu-i poreclă!) aproape imbatabil pe linia de fund, reușea fix în ultima etapă să se salveze de la retrogradare bătând campioana la ea în bătătură. Și atunci se inflamase Gică într-un mare fel, dar parcă totuși mai puțin decât acum. Oricare om de bun-simț din lumea asta și care a văzut meciul nu poate să nu fi sesizat că s-a jucat cu mingea păcii, exact așa cum indienii din America se împrieteneau cu „fețele palide” fumând pipa păcii. Iar după, n-a cerut nimeni să vină procurorii, să caute valize, să sondeze conturi, nimic din toate astea, ci doar s-a făcut nițeluș mișto subțire, de vară. De ce s-o fi inflamat Gică Hagi în așa un hal? Nu cumva și el încearcă să ne ia de proști? Oare să se fi șucărit pe faptul că parcă și finul Nea Gigi a luat cumva în bășcălie prestația Viitorului? Vreți o concluzie? Tare trist e fotbalul în care și când ar trebui doar să taci tot te ia gura pe dinainte.