Iată, începe un nou an școlar, un an de muncă, de muncă pentru elevi. Dar ce înseamnă muncă? Să-l ascultăm pe Mihai Eminescu: „Nu originea face pe un popor să fie trainic, ci munca lui proprie, fie cu mâna, fie cu mintea” (Unitatea preexistenței poporului nostru, p. 233, în volumul Eminescu: sens, timp și devenire istorică…).
Școlarul conștiincios trebuie să citească și să învețe cât mai mult nu atât pentru notă, cât, în primul rând, pentru viață, pentru îmbogățirea cunoștințelor, cunoștințe care contribuie la formarea lui sufletească ca persoană și mai apoi ca personalitate, adică un om între oameni, între oamenii de seamă.
Strămoșii noștri aveau o vorbă foarte înțeleaptă pentru școlari: „Non scholae, sed vitae discimus” (Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm). Mai mult, strămoșii noștri îi povățuiau ca atunci când citesc o carte să aibă în mână un creion și pe masa de lucru o foaie de hârtie în care să scrie cuvintele, propozițiile și frazele cele mai frumoase pentru folosul lor duhovnicesc, moral sau intelectual, într-un cuvânt pentru îmbogățirea cunoștințelor necesare vieții unui om care vrea să fie cu adevărat om, om de folos lui și societății în mijlocul căreia trăiește zi de zi.
Astăzi unii școlari folosesc în munca lor internetul și mai puțin citirea cărților. Cele înmagazinate de pe internet pot folosi în găsirea mai ușor a ceea ce trebuie să citim, dar aceasta nu înseamnă că nu mai avem nevoie de carte. Cuvintele imprimate într-o carte, pe niște pagini, citindu-le se imprimă mai ușor în minte. Mai mult, citind în carte simțim în sufletul nostru prezența tainică a autorului, care devine ca un dascăl, ca tata și mama, părinții noștri. Cuvintele internetului rămân mai puțin imprimate în memorie, nu rămân în biblioteca noastră. Pe internet trăim o comuniune sufletească doar în doi, pe când cuvintele cărților din biblioteca personală ne fac să trăim în comuniune sufletească cu cei care au scris cărțile.
Ca școlari, trebuie să ne străduim să citim cât mai mult și să învățăm cât mai multe pentru că „învățătura este mai importantă decât argintul, cunoștințele mai mult decât aurul” (aceste cuvinte sunt scrise în cartea Proverbele lui Solomon capitolul 8, 10). Cei care părăsesc școala și îmbrățișează o muncă de afaceri, cumpărând și vânzând bunuri produse de alții, disprețuind pe cei care le produc, au apucat pe o cale greșită; ei se bucură doar numărând banii câștigați de cele mai multe ori prin înșelăciune.
Trăim într-o lume în care oamenii nu mai citesc, ci privesc la televizor, imagini care apar pentru o clipă și dispar. Mai mult, privirea la televizor timp mai îndelungat dăunează sănătății, mai ales tinerilor. De aceea ei trebuie îndemnați de părinții și învățătorii lor să privească cât mai puțin la televizor și să citească tot mai mult manualele școlare și orice carte de zidire sufletească și de îmbogățire a cunoștințelor care formează sufletește un școlar ca un om de nădejde pentru societatea în mijlocul căreia trăiește, un om folositor pentru țară, un bun creștin pentru Biserică și, nu în ultimul rând, un om care aduce bucurie părinților care l-au născut și crescut și dascălilor care l-au învățat în timpul școlarizării lui.
† P I M E N
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR