Îndemn duhovnicesc la ceas de post și rugăciune

„Nu trebuie să cădem în a ne limita la cum mâncăm, cât de bogată ne este masa, cât de multe calorii au bucatele de pe masă… Știți că sunt oameni care nu postesc niciodată, dar când este dezlegare la pește, pe la Buna Vestire, caută cel mai scump și mai gustos pește pentru masa lor, se înghesuie pe la cozi, aceasta nu înseamnă că el este un creștin bun… Nu trebuie să ne intereseze neapărat cum va fi masa noastră, cît de bogată va fi pe perioada Postului Mare, trebuie să privești dincolo de factorul material, atunci sigur că gândul nostru, scopul nostru este mult mai nobil, ne dăm seama că postul devine, chiar dacă este o jertfă, dacă este costisitor, chiar dacă este o renunțare, într-un domeniu mai greu de lucru, jertfa noastră pe care o dăm Lui Dumnezeu. El nu ne cere nouă să murim pe cruce în locul lui, nu ne cere să murim nici în locul aproapelui nostru, nici în locul copiilor noștri, ne cere să ne apropiem de el, să dobândim sfințenia, ori ca să dobândim sfințenia trebuie să facem ceva, ori acel ceva este dobândirea căilor prin care să ajungem la dumnezeire. Pe lângă rugăciune, care ne apropie de Dumnezeu, pe lângă Sfintele Taine, când primim harul lui Dumnezeu, facerea faptelor celor bune, postul, smerenia, iubirea de aproapele nostru sunt aspecte care ne apropie de Dumnezeu. Omul vrea să fie mântuit, dar să dea prea puțin lui Dumnezeu, să fie cît mai comod, dacă se poate să stea la Biserică doar jumătate de oră, în fața televizorului cinci ore, șase ore, la concerte de muzică toată noaptea, la discotecă până dimineața……, numai la Biserică cît mai puțin. Omul zilelor noastre nu are timp nici pentru post, nici pentru rugăciune, nici pentru participarea la Sfânta Biserică… vrea comoditate!”.
(Părintele Nicolae Horga, Biserica „Sf. Dumitru” – Suceava)