Călătorind prin satele din Bucovina, poți să trăiești experiențe inedite în mijlocul unor oameni care au îndeletniciri și meserii de mult uitate. Cum altfel ar putea fi numită munca unor oameni care, înarmați cu butoaie, cazane, scări și perii de sârmă, se urcă pe acoperișul caselor și acoperă dranița cu păcură, pentru a o feri de ploaie.
Meserie de sezon
La Mănăstirea Humorului i-am întâlnit pe Liliana și Petru Malec, trecuți bine de 40 de ani, care de ani buni au făcut din acoperirea draniței cu păcură o meserie de sezon – primăvară și toamnă. Pentru că mai bine de 30% din casele din zona Humorului încă mai sunt acoperite cu draniță de brad – scândurele subțiri de lemn, așezate în straturi – soții Malec au câteva zeci de solicitări pe an, care le aduc milioane bune.
„Vopsitul” acoperișului
Uns din cap până-n picioare cu păcură, Petru își cere scuze și ne duce în spatele unei case, să ne arate cum se pregătește „materialul” ca să prindă bine pe lemn.
„Noi venim acasă la om pregătiți cu de toate. Ne trebuie un butoi în care punem păcura, cumpărată de la o rafinărie din Moinești. Facem un foc de brad pe care așezăm un ceaun mare, în care turnăm păcură. La foc molcom, lăsăm păcura să se încălzească potrivit: nici prea fierbinte, nici prea rece. Asta se învață în timp. După ce este călduță, punem iar păcura în căldare cu canciocul și mergem sus, pe casă, cu ajutorul scărilor de lemn. Pe vremuri, păcura era dată peste draniță folosindu-se bucăți de piele de oaie sau o bucată de postav, material pe care îl legam în vârful unui băț de lemn mai gros, cu care ungeam draniță cu draniță”, ne-a povestit Petru.
Pentru că timpurile s-au mai schimbat, Liliana și Petru folosesc acum periile de sârmă, ca să ajungă în toate colțurile acoperișului. Dacă dranițele sunt prăfuite, meșterii le curăță cu periile de sârmă, după care le acoperă cu păcură.
Din patru în patru ani
Din ce ne-a povestit și Liliana, dranița se dă cu un singur strat de păcură, care este garantat patru ani, după care operațiunea trebuie repetată.
„Așa știm noi din bătrâni. Mai mult Petru, care este născut aici, în Humor. Încă mai avem de lucru, până o să renunțe toți bucovinenii la draniță, și își vor pune tablă sau țiglă. Nu este o muncă ușoară și nici plăcută. Mirosul de păcură încinsă este destul de înecăcios. Nu tot timpul reușim să o aducem la temperatura care ne trebuie, și atunci așteptăm să se mai răcească. Unde? Lângă cazan. Dar nu ne plângem, pentru că facem această meserie doar primăvara și toamna, când temperaturile nu sunt foarte ridicate și dranița este uscată”, ne-a povestit Liliana.
Cei doi meșteri au profitat de faptul că în aceste zile nu au fost mai mult de 23, 24 de grade Celsius în zona Humorului și au acoperit cu păcură casa unui humorean, Nelu Popa, pasionat de lucrurile autentice, vechi. Dorința lui cea mai mare este să salveze casele vechi din Bucovina.
Dacă unii au rămas uimiți cu câtă dibăcie o bucată de lut devine ceramică pe roata olarului, sau cum alții transformă piatra, la niște temperaturi infernale, în var, pe noi ne-a mirat că mai există oameni care câștigă un ban cinstit din „vopsitul” lemnului cu păcură, lichidul vâscos, negru, rămas de la distilarea țițeiului.
Singuri pe piață
Cei doi muncitori ne-au spus că din această îndeletnicire se câștigă ceva bani, mai ales că sunt singurii din zona Humorului care mai ung casele cu păcură. Ei ne-au povestit că nu pot să dea un preț, pentru că depinde de cât de dificilă este operațiunea, cât de înaltă sau de mare este casa.
„N-o să-i luăm unei bătrânele, unei văduve bani mulți, pentru că ea, biata, adună tot bănuțul din pensie de frică să nu-i intre apa în casă, prin acoperiș. La alții, mai avuți, putem cere și peste cinci milioane de lei vechi, în funcție de câte zile lucrăm. De obicei, o casă o terminăm cam în trei zile, dacă este vremea frumoasă”, ne-a mai spus Petru.
