Încrucișările strămoșilor omului modern cu omul de Neanderthal și cu omul de Denisova, străvechi verișori ai săi, în prezent dispăruți, le-au permis oamenilor să moștenească o serie de gene care le-au stimulat sistemul imunitar, potrivit unui studiu publicat joi în Statele Unite, informează AFP.
Acest grup de gene, denumit HLA, joacă un rol esențial pentru ca organismul uman să recunoască și să distrugă agenții patogeni, a explicat Laurent Abi-Rached, un cercetător francez de la Facultatea de medicină din Universitatea Stanford, principalul autor al acestui studiu, publicat în versiunea online a revistei Science.
Aceste gene sunt printre cele mai variabile și adaptabile din genomul nostru, deoarece evoluția rapidă a virusurilor necesită o capacitate de reacție și de adaptare rapidă, a explicat același savant.
Homo sapiens, omul de Denisova și omul de Neanderthal s-au separat în urmă cu circa 400.000 de ani. Denisovienii și neanderthalienii au emigrat în afara continentului african – primii spre Europa și vestul Asiei, iar ceilalți s-au îndreptat spre Asia de Est.
În ceea ce-i privește pe strămoșii omului modern, aceștia au plecat din Africa în urmă cu doar 65.000 de ani, pentru a se stabili în Eurasia, unde s-au întâlnit cu verișorii lor denisovieni și neanderthalieni, cu care au întreținut raporturi sexuale, iar acest fapt a fost benefic pentru oamenii moderni.
„Aceste încrucișări nu au fost doar evenimente întâmplătoare lipsite de consecințe, ci au adus ceva foarte util patrimoniului genetic al omului modern”, a declarat Peter Parham, profesor de biologie la Universitatea Stanford, coautor al studiului.
Comparând genele HLA ale omului modern și cele provenind de la cei doi verișori dispăruți, cercetătorii au aflat că o serie de variante ale acestor gene provin probabil din încrucișările cu denisovienii.
Se cunosc puține lucruri despre acest verișor al omului, ale cărui urme au fost descoperite în peștera Denisova din Rusia, în 2010, pentru că osul unui deget și un dinte sunt singurele fosile descoperite până în prezent. Însă secvențierea genomului acestuia, pe baza ADN-ului prelevat din os, le-a permis savanților să determine momentul în care s-au produs aceste încrucișări cu omul modern.
Transferul de gene de la denisovieni la oamenii moderni a dus la apariția frecventă a unei variante din genele HLA (HLA-B) în populațiile din Asia occidentală, regiunea în care s-au produs aceste încrucișări ocazionale dintre omul modern și omul de Denisova.
Celelalte variante din grupul de gene HLA (HLA-A) reprezintă până la 64% din totalul acestor gene în populațiile din Asia de Est și din Oceania, cea mai mare frecvență a lor fiind întâlnită în Papua Noua-Guinee.
Un scenariu similar cu alte tipuri de gene HLA a fost aplicat și în cazul genomului omului de Neanderthal, al cărui ADN, extras din oseminte străvechi, a fost de asemenea secvențiat.
Aceste variante de gene sunt foarte frecvente la europeni și la asiatici, dar rare la africani, au precizat autorii studiului. În opinia lor, jumătate din aceste variante ale genelor HLA au fost moștenite în urma încrucișărilor cu neanderthalienii și denisovienii. Pentru asiatici, această proporție atinge 80% , iar în cazul papuașilor se ajunge la 95%.
„Sistemul genelor HLA, cu diversitatea sa de variante, seamănă mult cu o lupă”, pentru că el furnizează mult mai multe detalii despre istoria populațiilor umane în comparație cu familiile tipice de gene, a declarat Laurent Abi-Rached.
Secvențierea parțială a genomului omului de Neanderthal arată că anumiți oameni moderni au moștenit până la 4% din genele acestui verișor dispărut în urmă cu circa 30.000 de ani. În ceea ce-i privește pe denisovieni, acest procent de gene moștenite atinge 7%, potrivit rezultatelor secvențierii ADN-ului, finalizate în decembrie 2010
