Incrementa atque decrementa aulae Mîrzae

Toate pe lumea asta au un început și un sfârșit. De la marile imperii la marile afaceri, de la liderii politici la gloriile sportive, inevitabil toți și toate cunosc creșterea și descreșterea.
Poate parafrazarea din titlu este puțin pretențioasă. Într-adevăr, de la Curtea Otomană, despre a cărei creștere și descreștere a istorisit Dimitrie Cantemir, la Gavril Mîrza și camarila acestuia – care a călărit, în voia cea bună, vreme de 12 ani acest județ și, în egală măsură, organizația județeană a unui partid important – este cale lungă. În plus, atmosfera, mentalitățile, reacțiile comportamentele de la Curtea lui Mîrza – Președinte amintesc nu numai de cele de la Poarta Otomană, ci își găsesc referințe precise în guberniile sovietice și în raioanele autohtone ale anilor ’50. Evoluția domnului Mîrza, în doar câțiva anișori – tocmai cei în care democrația își căuta făgaș în România – de la conducerea unui CUASC (Centrul Unităților Agricole de Stat și Cooperatiste) la vârful administrației publice județene a fost fulminantă și, în același timp, paradoxală. La fel, dacă vreți, ca ascensiunile și ale altor lideri politici sau la fel ca apariția unor oameni de afaceri cu averi nesimțit de mari, adunate într-un timp uluitor de scurt. Aceasta a fost România celor 20 de ani brucanieni. Mă tem că acest tip de evoluție nu s-a terminat încă.
Decrementa aulae Mîrzae s-a manifestat evident la alegerile locale din 2008. A fost momentul care a marcat alunecarea pe tobogan a pesediștilor domnului Mîrza.
Gavril Mîrza pierde bătălia pentru președinția Consiliului Județean, iar coechipierii domniei sale sunt învinși în toate orașele importante și la nivelul întregului județ. Alegerile generale de la sfârșitul anului trecut au confirmat cu claritate această tendință. Dintr-un fief roșu, județul Suceava a devenit unul portocaliu.
Dacă la nivelul comunității sucevene lucrurile au fost tranșate prin votul popular – care a măturat regimul Mîrza de la consiliul județean și a acordat pesediștilor doar trei mandate de parlamentar – la nivelul organizației PSD nu s-a întâmplat mai nimic.
Funcțiile cheie de la conducerea organizației erau demult adjudecate de oamenii domnului Mîrza. Astfel, nu s-a putut crea masa critică în măsură să impună analizarea eșecului și să conducă la o reformă internă, dorită de ani buni de pe când se pierduse guvernarea. Centrul, aflat în plină fierbere, a închis ochii la pierderea unui fief tradițional.
Domnul Mîrza și-a văzut liniștit de treabă și a ocupat, împreună cu garda sa pretoriană, colegiile sigure pentru alegerile parlamentare. Ce folos că domnia sa și compania au ajuns parlamentari, dacă partidul a înregistrat încă un insucces la nivelul județului?
Era de așteptat ca această a doua înfrângere consecutivă să fi pus capăt epocii Mîrza și la nivelul propriului partid. Șansa i-a surâs însă liderului pesedist. Intrarea neașteptată la guvernare i-a dat un balon de oxigen. Acum domnul Mîrza are pâinea și cuțitul și își nominalizează apropiații în tot felul de dregătorii. Personaje care eventual impresionează prin corpolență au fost numite în funcții la nivel național.
Altele cunoscute mai degrabă ca purtători inveterați de pălărie și borsetă se pregătesc să ocupe funcții la nivel județean. Sunt cei care îl susțin și îl vor susține de-a pururi pe domnul Mîrza.
Nu aș fi abordat acest subiect dacă nu asistam la reacțiile disproporționate ale domnului Mîrza și ale apropiaților săi față de speculațiile din media privitoare la dorința de schimbare exprimată de unii pesediști. Desigur, schimbarea liderului unui partid este o chestiune internă a acestuia.
Pe de altă parte, însă, disputa ajungând una publică, îmi permit să observ că un PSD nereformat la nivel județean va fi unul care nu poate decât să piardă și viitoarele alegeri și chiar, pe fondul consolidării accentuate a portocaliilor, să producă un dezechilibru pe scena politică suceveană.