Nu-i deloc ușor să ajungi parlamentar european la nici 30 de ani (două legislaturi!), lider de grup parlamentar, precum și vice-lider al unui partid reprezentat în Legislativul de la Budapesta. Performanța a izbutit-o Csanad Szegedi, membru marcant al partidului Jobbik și inițiatorul „Gărzii maghiare”, formație paramilitară desființată prin hotărâre judecătorească în 2009.
Jobbik, a doua forță politică în Ungaria după Fidesz, a obținut 20,46 din voturi la recentele alegeri și are 23 de deputați, adică 11,5 din plenul Parlamentului. Este partidul care nu s-a sfiit să declare, prin vocea unuia dintre lideri, că „dacă interesul maghiar poate fi atins doar prin asumarea unor conflicte, atunci acestea trebuiesc asumate”! În paranteză fie spus, gazeta „New Herald” a dezvăluit faptul că Jobbik primește finanțări secrete din Rusia și Iran (de altfel, partidul extremist maghiar a salutat cu satisfacție anexarea Crimeii).
Unul dintre cei mai vocali din Jobbik a fost Csanad Szegedi, inamic declarat al țiganilor, evreilor, românilor și slovacilor. În repetate rânduri s-a manifestat ca un antisemit feroce, declarând că „elita politică ungară este iudaizată”, iar „țara este cumpărată de evrei” – formulări parcă transcrise din recuzita propagandistică a legionarilor români! Tot el, la votarea Legii Bugetului: „Această Lege a Bugetului se citește ca un document scris de Shimon Perez și va face ungurii mai săraci, iar pe evreii bogați, și mai bogați.” Sau: „intelighenția evreiască maghiară profanează simbolurile naționale” și „face rău tronului sfânt al Sf. Ștefan, fondatorul statului ungar.” Citatele ar putea continua mult dincolo de spațiul acestei rubrici; le oprim aici fiindcă și Csanad… s-a oprit din cel mai neașteptat și puțin credibil motiv: s-a constatat că este evreu! Iar Csanad habar n-avea!
Rapida lui ascensiune în elita partidului Jobbik a deranjat pe unul și pe altul, așa că, acordându-se ceva credit unui zvon, s-au cercetat arhivele. A făcut-o Zoltan Ambrus, coleg de partid și de „Gardă maghiară” (fost pușcăriaș condamnat pentru deținere de arme și explozivi – de unde se vede cât de pașnice erau intențiile „Gărzii”).
Așa s-a descoperit că bunica lui Csanad a fost deținută la Auschwitz și Dachau, unde jumătate din familie i-a fost ucisă, că s-a numărat printre puținii supraviețuitori ai infernului lagărelor și, înspăimântată, a căutat, după aceea, să-și ascundă adevărata origine. Ambrus își invită colegul de partid la o discuție „de afaceri”, pe care a avut grijă s-o înregistreze fără știința conlocutorului. Rezultatul: disperat că năucitoarea revelație i-ar nărui cariera politică, eurodeputatul îi propune șantajistului, în schimbul tăcerii, bani și funcții în organisme europene. Tranzacția nu s-a făcut, știrea a ajuns în presă, Csanad a trebuit să se despartă de Jobbik. Are o lungă convorbire cu bunică-sa, de pe urma căreia se alege cu o foarte târzie revelație: „Holocaustul a avut loc cu adevărat!” (ceea ce dezvăluie totala ignoranță în materie a generației lui Csanad). Momentul marii opțiuni: are de ales între a fi și a nu fi… evreu. A calculat bine: singura postură ce l-ar mai putea avantaja este aceea a fiului risipitor întors cu umilință și primit cu brațele deschise. Rabinul Koves Shlomo, căruia i s-a adresat pentru consiliere: „Csanad este în mijlocul unui proces dificil de reparație, autocunoaștere, reevaluare și învățare, care, conform intereselor și speranțelor noastre, ar trebui să se încheie în mod pozitiv.”
Acum, Csanad Szegedi („Începi să te urăști când ura devine scop în sine”) practică Sabatul, participă la slujbele de la Sinagogă, mănâncă doar carne kosher, studiază ebraica și se familiarizează cu Talmudul. Confratele lui rus Jirinovschi, dovedit și el cu origini evreiești (tatăl) a ales cealaltă cale, menținându-se ferm pe baricada antisemită. Să vedem care din ei va avea de câștigat.