Încotro?!

Ultima săptămână a constituit pentru PSD o ultimă serie de încercări politice. Moțiunea de cenzură depusă pentru a marca 1000 de zile de guvernare de dreapta care au aruncat România în haos și cearta permanentă, urmată de comitetul executiv național care urma să decidă măsurile post moțiune, au reconfirmat PSD ca un partid ce poate să ia decizii înțelepte în situații dificile. Pentru mine, ambele evenimente au avut o importanță specială. Acum trei săptămâni, jucam, din punct de vedere politic, la divizia C, iar acum, în urma concursului TSD, trebuie să evoluez la nivelul primei divizii. Venind cu o imagine aproape romantică a politicii, m-am văzut pus în situații de decizii politice decisive. Reprezentând sâmbăta asta județul la Comitetul Executiv Național al PSD de la Brașov, am asistat la unul dintre cele mai dificile momente ale existentei social democraților de după 2004. Presiunea imensă a fost pusă de o parte a mass mediei și de celelalte partide, inclusiv de către președintele Băsescu, care ne recomandau cu căldură continuarea reformei, prin înlăturarea unor nume grele, primul vizat fiind președintele de onoare Ion Iliescu. Practic, întâlnirea de la Brașov a fost cauzată de faptul că moțiunea de cenzură nu a trecut în parlament, chiar dacă scorul de 220 voturi pentru ar trebui să dea semne de întrebare guvernanților. Poziționarea PSD în subiectul moțiunii a fost una atipică, rolurile principalilor actori fiind inversate. Guvernul a trecut în plan secund, de parcă nu era obligația lor să își apere instituția în fața contestatarilor și mai mult, PSD-ului i se refuză practic posibilitatea de a nu fi votată moțiunea. Dar să revenim la votul dat în parlament. Din cele 220 de bile negre acordate pentru căderea cabinetului Tăriceanu II, circa 140 au fost din partea PSD, până acum fiind patru situații în care colegii noștri ar fi votat împotriva deciziei partidului. Așadar, până la totalul de 220, multe voturi au venit din partea PD, PLD dar și PNL. Ei bine, tocmai aceste voturi constituie un semnal interesant, pentru că, de fapt, au fost voturi împotriva propriei lor prestații guvernamentale. Moțiunea PSD a vizat întregul parcurs de după 2004. Cele 1000 de zile de guvernare de dreapta au însemnat haosul din agricultură lui Gheorghe Flutur, eșecul integrării europene al Ancăi Boagiu, blocarea reformei administrative a lui Vasile Blaga. Cred că mai degrabă cei care au votat pentru moțiune din partea PD, PLD și PNL ar trebui excluși din partidele lor. Cei care clamau, până mai ieri, interzicerea colaborării cu PSD, au votat cot la cot cu social democrații pentru demolarea unui program de guvernare pe care și l-au asumat în campania electorala din 2004. Una peste alta, am înțeles condiția de partid de opoziție, prestația parlamentarilor a fost una cvasi unitară, iar deciziile post moțiune au demonstrat că PSD se comportă ca un partid matur, care știe să lase orgoliile deoparte și care își dorește să demonstreze consecvența. Moratoriul de opt săptămâni care a fost instaurat sâmbăta și care nu mai permite susținerea unor puncte de vedere critice la adresa partidului, sper să aducă în rândurile noastre acea coeziune care să ne permită să ne concentrăm asupra adevăratei teme actuale: alegerile europene. Avem o obligație față de cei 4 milioane de români care au crezut în noi și ne-au votat în 2004, așa că lăsăm tema reformei interne în sarcina altor partide, care au într-adevăr nevoie de un astfel de proces.