Motto: În climatul creat de liberali se poate respira spiritual și se poate progresa material, valorile mișcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Țuțea, 1990)
Nu cred că este nevoie să reiterez unele amănunte cu privire la starea socio-economică pe care a indus-o dictatura lui Nicolae Ceaușescu în România; totuși, cred că este util să spun faptul că dl. Traian Băsescu, în calitate de Președinte al României, a manifestat în mod vădit, din 2004 și până în prezent, anumite tendințe înspre o dictatură personală. Aceste tendințe au generat doar scandaluri, show-uri mediatice, atacuri și contraatacuri, agresivitate și limbaj suburban, toate acestea generând, la rândul lor, „fragmentări” sociale și ineficiență în soluționarea problemelor reale din România.
La fel de grav rămâne, cel puțin ca tendință manifestată, încercarea de preluare de către unii lideri locali ai PD-L a „modelului” impus de către dl. Băsescu.
Exercitarea puterii executive la nivelul județului Suceava de către PSD, pe parcurs de circa un deceniu și jumătate, a condus doar la ineficiență și „baroni” locali; după 15 ani rămâne conexat de PSD Suceava un singur proiect controversat, anume proiectul „Utilități și Mediu” (astăzi mai multe persoane sunt invitate la DNA în legătură cu acest proiect, iar finalul este greu previzibil!).
Este posibil însă ca exercitarea unui monopol politic din partea PD-L Suceava, cât și eventuala consolidare a acestui monopol deținut, să conducă peste 4 ani la rezultate mai negative decât cele induse de monopolul exercitat de PSD Suceava.
Îmi amintesc că prin 2004 dl. Gh. Flutur „tuna și fulgera” împotriva monopolului politic deținut de PSD atât la nivel central, cât și la nivelul județului Suceava; admit că acțiunea domniei sale din acea perioadă a fost una corectă/necesară deoarece se opunea unei tendințe spre o dictatură politică, cu toate consecințele acesteia (remarc faptul că implicarea mea politică la acel moment, alături de dl. Flutur, a fost determinată, între altele, tocmai de acel context socio-economic!).
După ce anterior a condamnat, dur și agresiv, „modelul” impus de PSD Suceava, înțeleg că actualmente PD-L Suceava solicită electoratului sucevean un număr cât mai mare de parlamentari în viitorul legislativ; deși nu admite explicit acest lucru, în fapt PD-L Suceava vizează a-și consolida poziția politică deținută.
Evident, exercitarea puterii a fost dintotdeauna și rămâne un veritabil „drog” pentru mai toți oamenii politici, însă este inadmisibil ca un „model” condamnat ferm anterior să devină acceptabil astăzi. Înțeleg că între poziția exprimată „ieri” de către aceeași lideri politici și poziția exprimată „astăzi” survine un ecart enorm, peste care însă se trece cu multă ușurință. Cum poate fi explicată o astfel de inconsecvență? Există sau nu o limită în încercarea de manipulare a opiniei publice?
Recent, unii dintre candidații PD-L Suceava la Parlamentul României (dl Orest Onofrei) declară public că vor iniția un proiect de lege pentru a soluționa problematica retrocedării fondului bisericesc (192.000 ha pădure) către Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Îmi amintesc că declarații similare au fost formulate de către dl. Gh. Flutur prin 2004; deși a fost Ministru al Agriculturii vreo doi ani de zile, problema invocată a rămas la nivel de promisiune. În plus, dl. Orest Onofrei, pe vremea când era Prefect al județului Suceava, a avut o poziție cel puțin „controversată” cu privire la aceeași chestiune a fondului bisericesc. Mai poate fi credibilă poziția publică adoptată de PD-L Suceava actualmente? Cât de mare poate fi inconsecvența între declarațiile și faptele unor oameni politici?
Campania electorală va aduce cu siguranță, cred eu, alte declarații, poziții, opinii, mai mult sau mai puțin inconsecvente, ilogice și/sau populiste; îndeosebi PD-L Suceava, prin liderii săi, va recurge la aproape orice instrumente pentru a-și consolida poziția deținută, inclusiv instrumente precum „scrisorica” distribuită în campania pentru europarlamentarele din 2007 (în Suceava) sau „scrisorica” distribuită în Rădăuți la recentele alegeri locale.