Inconsecvența domnului Traian Băsescu

Nu cu mult timp în urmă, dl. Traian Băsescu a formulat critici severe cu privire la Tratatul de bază dintre România și Ucraina; într-un sens mai general spus, intervențiile domniei sale pe chestiuni de politică externă, îndeosebi în relație cu spațiul ex-URSS generează, nu o dată, mari semne de întrebare. Pe acest subiect, dar nu numai, au devenit aproape o obișnuință inconsecvențele repetate ale dlui Traian Băsescu în ceea ce privește poziția/atitudinea adoptată „astăzi” față de cea formulată „ieri” (nu cu mult timp în urmă!). Este poate util, cred eu, să precizăm explicit că pentru sintagma „inconsecvent” DEX-ul propune mulți alți termeni sinonimi și/sau apropiați, termeni precum incorect, unfair play, nestatornic, schimbător, instabil, neserios, flușturatic, versatil, cameleonic, labil, ipocrit, fățarnic etc. etc. Putem asocia astfel de termeni cu imaginea unui Președinte al unei țări membre UE?!
Oricum, cred eu, este absolut incorectă poziția adoptată de dl. Traian Băsescu, inconsecvența între „ieri” și „azi” cu privire la relațiile dintre România și Ucraina. Dacă îmi amintesc bine, Tratatul dintre România și Ucraina a fost semnat în 1997, moment la care dl. Băsescu era ministru și vice-președinte al PD; la același moment, dl. Adrian Severin (actualmente membru PSD) era Ministru de Externe al României, Vice–președinte al PD, ceea ce înseamnă că PD-ul, devenit azi PD-L, a avut o contribuție directă/determinantă la negocierea Tratatului invocat. Înțeleg că atacul lansat astăzi de către dl. Băsescu împotriva fostului președinte Emil Constantinescu s-a dovedit a fi și un răspuns la opinia lui Adrian Severin, potrivit căruia dl. Băsescu este „vinovat pentru izolarea României în plan extern”. Dincolo de acest aspect conjunctural, este de remarcat că Tratatul invocat ar fi putut fi renegociat în 2006, întrucât el a fost încheiat pentru o perioadă de 10 ani(problema platoului continental și a zonei economice sunt incluse în Anexele la Tratat care sunt supuse renegocierii!). De ce nu a solicitat dl. Băsescu renegocierea Tratatului cu Ucraina?
Mai recent, respectiv înainte de Summit-ul NATO Bucharest 2008, dl. Traian Băsescu a susținut că este oportună acordarea MAP pentru Ucraina și Georgia, ceea ce denotă o posibilă apropiere în relațiile dintre România și Ucraina. Însă această poziție adoptată de dl. Traian Băsescu pe o chestiune sensibilă de politică externă a României nu avea cum să rămână o poziție/atitudine consecventă! Imediat după încheierea Summit-ului NATO șeful statului român a avansat ideea unor revendicări teritoriale față de Ucraina (cu referire indirectă la Bucovina de Nord și Sudul Basarabiei), atitudine ce a generat un veritabil „război diplomatic” cu țara vecină. Replica cea mai dură a venit, cred eu, de la Ministrul de Externe ucrainean, Vladimir Ograzko, care spune explicit că integritatea teritorială a statului său nu constituie obiect de discuție; se adaugă convocarea ambasadorului român la Kiev pentru a da explicații, „polarizarea” puterii și a opoziției de la Kiev într-o singură direcție, poziția adoptată de unii deputați din Parlamentul de la Kiev etc.; toate aceste „inconsecvențe” diplomatice complică și mai mult relațiile dintre România și Ucraina (problema cu privire la Insula Șerpilor, litigiul privind Canalul Bâstroe etc.). Cum explică dl. Traian Băsescu și PD-L astfel de inconsecvențe?
Este indiscutabil că dl. Traian Băsescu scade tot mai pronunțat în mai toate sondajele de opinie cu privire la popularitate și intenții de vot! Singurele întrebări ce mai derivă din această stare de fapt pot fi enunțate astfel: „Va mai constitui dl. Băsescu un „suport” pentru PD-L în toamna lui 2008?”, „Mai are șanse reale dl. Băsescu să obțină al doilea mandat în 2009?”, „Ce reacții vor surveni în opinia publică urmare a recursului dlui Băsescu la instrumente „agresive” electoral?”. Pe acest trend, sociologic confirmat, așa cum remarca dl. Adrian Severin(ziarul Curentul), dl. Băsescu face recurs la politica externă ca un instrument de „propagandă electorală internă”. Altfel spus, subscriu la concluzia formulată de E. Frâncu (ziaristă la Gândul): „România a jucat din nou cartea populismului extern cu adresă la intern și a pierdut, încă o dată, pe frontul de Est.”