Închisorile părintelui Gheorghe Popa din Soveja Vrancei

Spre sfârșitul anului 1950, autoritățile comuniste din zona Vrancei erau decise să lichideze ultimele urme ale mișcării de rezistență din Munții Vrancei care se închegase sub semnul luptei anticomuniste declanșate de fostul colonel Victor Lupșa. În arestările operate de Securitate s-au format loturi de suspecți în sprijinirea mișcării de rezistență din munți, pe localități, din care preoții ortodocși nu au lipsit. Între aceștia îi amintim pe Ion Năstase din Andreiașu de Jos sau Sebastian Popescu din Dumitrești, despre care am vorbit la rubrica noastră. Astăzi îl prezentăm pe părintele Gheorghe Popa din Soveja Vrancei, care la 11 septembrie 1950 a fost arestat de Securitate. Gheorghe Popa s-a născut la 17 octombrie 1907, într-o familie de oameni harnici din Soveja. După școala primară, a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman, pe care l-a absolvit în anul 1928. Timp de un an, a fost învățător la școala primară din satul Dragosloveni. La 24 februarie 1930 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Rucăreni, iar câteva luni mai târziu numit paroh la Soveja. A slujit cu devotament altarului și a fost atașat de credincioșii săi în toate încercările de la mijlocul secolului trecut. Considerat intelectual al satului, în perioada guvernării legionare a fost numit șef de cuib legionar, fără însă a presta vreo activitate notabilă. Din acest motiv, după schimbarea politică din august 1944 avea să fie arestat, însă eliberat la scurt timp din lipsă de probe. În martie 1950, munții Vrancei purtau pe rezistenții anticomuniști hăituiți de trupele de Securitate. Deoarece se afla în legătură cu un morar recrutat de colonelul Lupșa în mișcarea de rezistență, atunci Securitatea a considerat că părintele Popa este implicat și el în această conspirație antistatală. Este arestat alături de alți consăteni și locuitori din sate împrejmuitoare și trimis în justiție într-un lot format din 13 inculpați. La procesul ținut la Tribunalul Militar Galați, părintele Popa a negat orice amestec în mișcarea armată anticomunistă din munți, arătând că în ancheta de la Securitate a fost constrâns să dea declarații care să-l învinuiască. Cu toate acestea, prin Sentința nr. 703 din 7 iulie 1951, părintele Gheorghe Popa a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru „favorizare la uneltire contra ordinii sociale“. De aici a urmat lungul și asprul traseu al universului concentraționar românesc, prin penitenciarele de la Focșani (septembrie-decembrie 1950) și Galați (din august 1951), apoi în lagărele de muncă de la Peninsula-Valea Neagră și Poarta Albă (august 1951 -decembrie 1954). Ulterior, a fost mutat în Penitenciarul Lugoj (din decembrie 1954), apoi la Aiud (din februarie 1956) și Gherla (1957). La 13 ianuarie 1959 a fost eliberat din Penitenciarul Gherla, pentru a fi trimis pentru 60 de luni în domiciliu obligatoriu la Lătești, în Bărăgan. Între 13 februarie 1959 și 1 decembrie 1963 a slujit la biserica din Bordușani, de lângă Fetești. După revenirea în locurile natale, a fost încadrat la Parohia Petreanu, de lângă Focșani, iar de la 1 februarie 1967 la Parohia Câmpuri. La 31 decembrie 1978 a ieșit la pensie, iar la 28 ianuarie 1982 a decedat.
Adrian Nicolae PETCU – ziarullumina.ro