Conferința de presă, la Moscova, ținută de Nicolas Sarkozy, din partea Uniunii Europene, și de Dmitri Medvedev, președintele Rusiei, după dialogul mult așteptat între UE și Rusia în chestiunea crizei din Caucaz. Un jurnalist rus îi ridică la plasă lui Dmitri Medvedev, întrebându-l asupra lumii unipolare. Răspunzând, președintele rus își desfășoară concepția sa, deja știută, despre imposibilitatea unei lumi de azi conduse de o singură putere: SUA, desigur. Argumentul e însă nou. Dacă Mihail Sakașvilli n-ar fi avut în spate o singură putere – SUA – n-ar fi intervenit militar în noaptea de 7 spre 8 august 2008 împotriva Osetiei de Sud.
Ia cuvântul și președintele francez.
Fără a relua teza președintelui rus, el ne dezvăluie însă un amănunt senzațional: primul semn al lumii multipolare dorite de Rusia e implicarea Uniunii Europene în rezolvarea crizei din Caucaz.
Desigur, Nikolas Sarkozy n-o spune atât de direct.
O spune însă mai pe ocolite, mândrindu-se cu acordul smuls de Uniunea Europeană Rusiei. Potrivit Documentului, Rusia urmează să se retragă din Georgia (nu însă și din Osetia de Sud și Abhazia), UE va trimite observatori în zona de conflict, situația celor două provincii va fi discutată la Geneva în cadrul unei conferințe internaționale.
Am urmărit în direct conferința pe F24, CNN-ul franțuzesc. După reuniune, prezentatoarea s-a adresat invitatului în platou: un specialist al F24 în politică internațională. Domnul cu pricina, angajat al unui post guvernamental, s-a dedat la un veritabil imn înălțat lui Nicolas Sarkozy pentru reușita vizitei la Moscova. Amintind că Moscova a acceptat retragerea trupelor sale din Georgia și prezența observatorilor UE în zonă, comentatorul a dibuit pe loc o cedare a Rusiei în fața Europei Unite.
După cum spune fișa postului, domnul cu pricina e un specialist în relații internaționale.
Nu însă și în Rusia.
Dacă s-ar fi priceput cât de cât la Rusia, comentatorul și-ar fi dat seama că Rusia a câștigat pe toate fronturile:
1) A obținut să nu se retragă din Osetia de Sud și Abhazia.
Amintind, înainte de discuții, că nu acceptă retragerea, Rusia a apelat la un vechi truc: Exagerarea unor pretenții pentru a obține ceea ce și-a dorit. Acceptând retragerea din Georgia, a dat sentimentul unei concesii. O adevărată concesie ar fi fost dacă se retrăgea și din cele două republici separatiste.
2) A obținut aducerea la o conferință internațională a chestiunii celor două provincii.
Georgia susține că ele fac parte din teritoriul ei național. Așa zic și occidentalii, proclamând necesitatea de-a se respecta integritatea teritorială a Georgiei. A promova chestiunea celor două republici în planul unei conferințe internaționale înseamnă a recunoaște implicit că ele nu mai aparțin Georgiei.
Cea mai mare victorie a Rusiei ține însă de un alt plan:
Cel al promovării unui alt partener decât SUA în chestiunea rezolvării unui litigiu. De la început, așezând SUA în hotarele unei puteri implicate în conflict, Rusia a refuzat să discute cu administrația americană rezolvarea crizei. A admis însă Uniunea Europeană. Ba mai mult, i-a făcut unele concesii. Cea ce a dat lui Nicolas Sarkozy posibilitatea de a vorbi despre un nou actor pe scena internațională: Uniunea Europeană.
O lume multipolară e cea în care mai multe puteri decid în chestiuni litigioase.
Într-o lume dominată de SUA, Uniunea Europeană și Rusia au ajuns la o înțelegere fără a ține cont de SUA.
E o victorie doar a Moscovei?
Dacă ne gândim la ambițiile UE de a avea o politică externă proprie, credem că e vorba și de o victorie a UE.
