Începutul anului bisericesc

Foarte puțini creștini cunosc faptul că anul bisericesc nu începe la aceeași dată cu anul civil. Deși Biserica săvârșește în ziua Anului Nou îndătinatul Te Deum pentru începutul și pentru întreaga curgere a anului civil, care începe la 1 ianuarie, trebuie știut faptul că anul bisericesc, spre deosebire de cel civil, începe la 1 septembrie.
Data de 1 septembrie, ca început al anului bisericesc, a fost împrumutată de la evrei, care începeau atunci anul civil, numit și Indictionul, așa cum apare menționat și în Sinaxarul din Minei, în ziua de 1 septembrie. Cultul creștin, având un caracter mixt, iudeo-creștin, și-a însușit în rânduiala sa cadrele exterioare ale Legii Vechi, despre care Însuși Mântuitorul Hristos zicea: „N-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17), adică să desăvârșească Legea dată prin Moise poporului ales. După cum aflăm din textul Sinaxarului din Minei, Indictionul era cunoscut și la romani, care începeau noul an de la această dată (Mineiul pe Septembrie, p. 22).
Un al doilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie a fost așezată ca zi a începutului de an bisericesc este tradiția potrivit căreia, în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos Și-a început activitatea Sa publică, intrând în sinagogă și citind cuvintele prorocului Isaia, care profețeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați. Și să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 și Luca 4, 18-19).
În fine, al treilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie este socotită ca ziua de început a anului bisericesc este tradiția moștenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a lunii septembrie a început creația lumii.
Imnografia zilei din Minei se referă, pe lângă prăznuirea sfinților zilei, și la momentul noului început de an: „Sosit-a intrarea anului, care ne cheamă să cinstim pe cei ce o luminează pe ea“, și cere de la Hristos: „… Doamne, binecuvântează lucrurile mâinilor Tale și ne învrednicește pe noi, cu folos a trece crugul anului“ (Mineiul pe Septembrie, p. 11). În același sens, rugăciunea liturgică de mijlocire adaugă: „Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce întru înțelepciune toate le-ai zidit și din neființă întru ființă le-ai adus, binecuvântează cununa anului și cetatea noastră păzește-o nevătămată. Și pe credincioșii noștri cârmuitori cu puterea Ta îi veselește, biruință dându-le asupra potrivnicilor. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, dăruiește lumii mare milă“ (Mineiul pe Septembrie, p. 11); „Tu, Împărate, Cel ce ești pururea și petreci în vecii cei fără de sfârșit, primește rugăciunea păcătoșilor care cerem mântuire. Și dă, Iubitorule de oameni, pământului tău bună rodire, bine întocmite văzduhuri dăruind; binecredincioșilor creștini ajută-le asupra celor fără de lege… Ci dăruiește-ne biruință, Hristoase Dumnezeule…“ (Mineiul pe Septembrie, p. 12). Iar în Troparul Indicitionului, auzim doxologindu-se astfel: „A toată făptura Ziditorule, Cel ce timpurile și anii ai pus întru puterea Ta, binecuvântează cununa anului bunătății Tale, Doamne, păzind în pace poporul și țara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ne mântuiește pe noi“ (Mineiul pe Septembrie, p. 12).
În ziua de 1 septembrie, pe lângă începutul noului an liturgic se face pomenirea Sfântului Simeon Stâlpnicul și a mamei sale, Marta. Potrivit mărturiei din Sinaxar, Sfântul Simeon Stâlpnicul, „călugărindu-se și suindu-se într-un stâlp patruzeci și șapte de ani, și făcându-se de multe minuni făcător, a adormit în pace“ (Mineiul pe Septembrie, p. 22). În aceeași zi se prăznuiește și Cuviosul Dionisie Exiguul, din Dobrogea, cel care a alcătuit cronologia creștină, numărând pentru întâia oară anii începând de la Hristos. Pomenirea Sfântului Dionisie Exiguul nu este întâmplătoare tocmai în această zi a începutului de an bisericesc, când începe numărătoarea zilelor și a lunilor noului an liturgic.
Primele sărbători din cursul anului liturgic sunt două praznice împărătești: Nașterea Maicii Domnului, la 8 septembrie, și Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie. Prăznuirea acestor două sărbători la începutul anului bisericesc nu este deloc întâmplătoare, întrucât Maica Domnului a fost pricinuitoarea mântuirii noastre, născându-L pe Mântuitorul Hristos, iar Sfânta Cruce este semnul biruinței noastre asupra morții celei veșnice, prin Patima Domnului îndurată pe ea, pentru mântuirea noastră. Cele două praznice, așezate la începutul anului bisericesc, arată tocmai începutul și finalitatea lucrării de mântuire a omului și a lumii, pe care a realizat-o Mântuitorul Iisus Hristos, fiind punctele de sprijin pentru începutul bun al anului bisericesc, de la 1 septembrie.
În aceeași lună a începutului de an bisericesc, în Mitropolia Banatului este prăznuit sfântul ocrotitor al acestei părți de țară, adică Sfântul Iosif cel Nou de la Timișoara, ale cărui sfinte moaște sunt puse la închinare pentru creștini în Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Ziua cinstirii acestui sfânt este 15 a lunii septembrie.
În Eparhia Aradului, chiar la marginea municipiului reședință de județ se află mănăstirea de maici „Sfântul Simeon Stâlpnicul“ – Arad Gai, care-și serbează hramul tocmai în această zi a începutului de an bisericesc – 1 septembrie, adunând mulțime de credincioși în biserica veche a mănăstirii la săvârșirea rânduielilor liturgice cu acest prilej, de către Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului.
(Ziarul Lumina)