Încă un rând de eșecuri?

N-am stat niciodată să socotesc de ce de câtva timp încoace, mai exact: de la începutul preliminariilor pentru următorul campionat mondial, meciurile internaționale la nivel de țară se dispută în pachete de câte 3. Nu e din cauza pandemiei, fiindcă asta ar conduce doar la disputarea meciurilor cu tribunele goale, și nicidecum la îndesirea lor. Mai degrabă, pare a fi apariția competiției ăleia second-hand, Cupa Națiunilor, care a înghesuit în așa hal calendarul competițional, încât a fost nevoie de comprimarea timpului afectat fiecărei competiții și implicit de îndesirea meciurilor în cadrul acestora. Țineți minte scuzaeternă a împiedicaților convocați la naționalapatriei noastre, cum că au fost obosiți din cauza calendarului prea încărcat? Asta, inclusiv pe vremea când la noi se jucau 30 de etape de campionat, iar la alții 38! Plus participările în cupele europene, care la noi se cam terminau prin noiembrie, iar la ceilalți durau până în mai! Ei, să vă țineți acu’, frați români! Pariază cineva că încă de diseară, adică după ce să tot fi jucat vreo 7 etape de campionat, ai noștri se vor declara obosiți și vor pune înfrângerea pe seama extenuării? Vă atenționez că pentru noi, în caz că mai vrea și mai sperăcineva să ne calificăm, și un egal înseamnă înfrângere, în condițiile în care până acum deja ne-am tăiat singuri cam toate crăcile de sub picioare. Diseară întâlnim în deplasare Islanda, adică echipa care ne-a eliminat chiar în ultima dublă de baraj, aceea pentru Campionatul European. Altădată, cu optimismul și patriotismul care mă bântuiau, aș fi spus că avem șanse la victorie, întrucât Islanda nu mai e cea de acum puțini ani, când o bătea pe Anglia. Numai că între timp România a reușit și ea să ia bătaie de la Georgia și de la alte entități statale unde fotbalul nu sunt sigur că e omologat. Să dea Domnul să greșesc și să ieșim din astea 3 meciuri cu 9 puncte, nu cu 2, maximum 3, cum cred că se va întâmpla… din cauza extenuării combatanților, desigur!