Încă o zi de optimism

Pînă mîine, la ora fluierului de final al partidelor pe care echipele noastre le dispută în singura cupă europeană accesibilă și lor, încă avem doza de optimism nealterată. Optimismul răzbate din toate declarațiile celor direct implicați, fie ei fotbaliști, antrenori, conducători de cluburi. La o analiză lucidă, motive nu prea ar exista, decît de îngrijorare, întrucît prestațiile celor trei combatante în campionatul intern nu sînt deloc entuziasmante, exceptînd, poate, pe cea a lui Dinamo, care a înscris 6 goluri, deși, încă mă întreb cui? Fiindcă Bacăul, deposedat cu entuziasm în ultimii ani de cei mai buni fotbaliști ai săi, arată cel mult ca o echipă de divizia C, iar Everton pare nițeluș peste acest nivel, chiar dacă în Premier League mai suferă cîte o înfrîngere… cum ar fi cea din ultima etapă la care a asistat și Ioan Andone. Urmarea firească (în spirit pur românesc) este că Andone consideră calificarea ca și rezolvată, declarațiile sale în acest sens fiind mai mult decît optimiste. Să nu-și dea oare seama că iarna nu e ca vara și nici Evertonul ca Bacăul? După mintea celor de la Dinamo, ar mai rămîne de rezolvat doar problema scorului și, eventual, a golgeter-ului competiției care, desigur, nu poate fi altul decît Claudiu Niculescu sau Ianis Zicu. Nici la Rapid lucrurile nu stau altfel, Răzvan Lucescu urmărind meciul lui Feyenoord din campionat și trăgînd fireasca și pe deplin româneasca concluzie că nici ei n-au mai mult de două mîini și două picioare etc. Teamă mi-e că cele două picioare cu care este dotat fiecare olandez vor mai fi mai mult decît suficiente pentru a aface scor cu o echipă căreia, pînă și Galațiul îi înscrie 3 goluri într-o jumătate de meci. Cît privește eventualii marcatori ai Rapidului, aceștia par a avea mai degrabă cîte un singur picior plus o proteză, cît despre cap, ce să mai vorbim…
Ne mai rămîne cazul Steaua, fericita beneficiară a unei trageri la sorți ce părea mai mult decît favorabilă în Liga Campionilor, din care s-a întors umilită, deși declarațiile premergătoare „dublei” cu Rosenborg făceau trimitere la aceeași anatomie identică între fotbalistul român și cel norvegian, adică tot căte două mîini, două picioare etc. Acum, după ce sorții i-au mai favorizat o dată pe steliști (cel puțin asta rezultă din tot ceea ce declară toată banda din Ghencea) eu personal nu mai aștept decît o dublă victorie. A lui Valerengen, desigur. Să dea Domnul ca prin rezultatele de mîine să ne mai rămînă măcar o doză minimă de optimism pînă la meciurile retur. La capătul cărora vom putea trage veșnica concluzie că ai noștri au fost, pe ansamblu, mai tehnici, mai iuți, mai buni, dar că olandezii, englezii și norvegienii sînt favorizați de UEFA, de arbitri, de climă, de soartă.