Marți, 5 decembrie a.c., liderul conservator Dan Voiculescu a venit în vizită la Bruxelles – prilej pentru a ține o conferință de presă și a se întâlni, în prealabil, cu Graham Watson, șeful grupului liberal-democrat (ALDE) din Parlamentul European. Liderul PC a fost însoțit de ex-ministrul Sereș – semn de susținere a celui din urmă, în fața curioaselor și gravelor acuze ce i se aduc. Nici vizita în sine și nici întâlnirea cu Watson nu-s o surpriză. Este deja un an de când euro-observatorii PC fac parte, la nivel european, din ALDE, iar bursa zvonurilor dă foarte probabilă o afiliere a conservatorilor români la gruparea partidelor democrate din Europa – aliate, cum se vede mai sus, ale partidelor liberale europene, într-un grup politic unic.
Astfel, cu sau fără voia sa, partidul conservatorilor români devine unul dintre primele partide de la noi care sunt pe cale să transpună în politica internă o orientare generală născută la Bruxelles. Să nu vă fie cu mirare dacă, în următoarele luni, zvonul unei fuziuni a PC cu PNL se va mai auzi, din când în când. Gestul conservatorilor de duminica trecută – de a părăsi “borcanul cu miere al puterii”, cum spunea dl Voiculescu – îi obligă la o repoziționare grabnică în viitorul apropiat. Singurul partid de care liderul PC a vorbit de bine a fost cel al liberalilor. Liberali care au, cum se știe, propriile lor probleme. Vorbindu-i de bine pe liberali, dl Voiculescu a făcut cu ochiul actualei conduceri a PNL. De fapt, în interiorul alianței care încă mai guvernează țara, conservatorii s-au pus de-a curmezișul; ei s-au plasat fix între cei doi principali piloni ai puterii, raportându-se la ei într-o manieră total diferită: vor fi în relații de adversitate cu Partidul Democrat, dar vor rămâne prieteni – condiționat, totuși – cu PNL.
Declarația de amiciție față de liberali a PC, ca și activitatea conducerii sale la Bruxelles, nu pot șterge totuși impresia – comună majorității analiștilor de la noi – că decizia de duminică a conservatorilor lovește, în primul rând, în premierul Tăriceanu. Am întâlnit oameni care dau ca sigur faptul că – în ciuda declarațiilor dure – Voiculescu și Băsescu sunt de fapt mână în mână, mergând amândoi spre o schimbare de guvern fără alegeri anticipate. Alții spun că, dimpotrivă, Voiculescu a ales să plece de la guvernare tocmai pentru a nu mai da posibilitatea unor lideri PD să vorbească despre “soluția imorală” și pentru a-l salva pe Sereș de un scandal foarte mare. Iar alții dau ca sigură, cum spuneam, varianta în care, nu peste mult timp, PC se va topi în PNL, iar dl Voiculescu va deveni unul dintre vicepreședinții liberalilor. Va deveni liberal, astfel, și până de curând pesedistul de frunte Dan Ioan Popescu? Deocamdată, nu comentez nici una dintre supoziții (probabil vom avea timp pentru ele). Voi încheia doar cu o observație glumeață a sus-numitului Watson, care observa nu de mult că România este, din acest punct de vedere, un unicat pe continent: dacă în toată Europa conservatorii sunt cei mai mari adversari ai liberalilor, la noi ei sunt cei mai buni prieteni!
De meditat.
