„Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri și fac bine în sfânta biserică…“

Orice lăcaș de cult care presupune activitate liturgică, social-filantropică și misionar-culturală, cumva, depinde și este susținut de darul credincioșilor, care nu de puține ori își exprimă dorința sinceră de a aduce un dar și a face bine Bisericii.
De foarte multe ori, creștinii se întreabă ce fel de dar să aducă la biserică și, după știința lor sau după plăcerea lor, cumpără diferite obiecte liturgice și le donează lăcașului de cult respectiv. Lucrul acesta este unul lăudabil, mai ales în zilele actuale; dar subliniem faptul că a face un dar presupune a fi unul potrivit și cu folos.
În sensul acesta este bine a consulta preotul slujitor care coordonează și chivernisește cel mai bine mersul bisericii, pentru ca darul oferit să fie unul de absolută necesitate și de un real folos. Indiferent cât de vechi sau nou este lăcașul de cult, întotdeauna poate fi bine-venit un dar ca jertfă și mulțumire adus lui Dumnezeu, „Dătătorul bunătăților”.
Astfel, Biserica întotdeauna a fost recunoscătoare și, desigur, mult-rugătoare pentru „cei ce aduc daruri și fac bine în sfânta și întru tot cinstita biserică”, după cum preotul se adresează în cadrul diferitelor slujbe (Vecernie, Utrenie, Sfânta Liturghie, Pavecernița Mare).
„Întrucât ați făcut unuia din acești prea mici, Mie Mi-ați făcut”
În primul rând, rugăciunea aceasta săvârșită în numele comunității are în vedere pe cei care aduc darurile sau ofrandele de pâine (prescuri) și vin necesare săvârșirii Sfintei Liturghii; și aceste daruri presupun a fi curate, naturale și pregătite cu multă credință.
În al doilea rând, cei care aduc daruri pot fi și cei care la diferite sărbători sau evenimente aduc colaci, colivă, fructe, prăjituri spre împărtășirea și comuniunea bucuriei, sau diferite lucruri și obiecte liturgice folosite în cadrul spațiului eclesial.
Pe de altă parte, Biserica se roagă și pentru cei care aduc daruri aducându-și aminte de cei săraci, care așteaptă prin cadrul Bisericii un ajutor; astfel, putându-se împlini facerea de bine sau milostenia recomandată de Mântuitorul Hristos, care a spus: „Întrucât ați făcut unuia din acești prea mici, Mie Mi-ați făcut”.
Iată, cum a aduce un dar potrivit înseamnă, pe de altă parte, a face bine în sfânta biserică, ce trăiește prin intermediul facerii de bine în cadrul comunității, care în mod personal sau colectiv se ostenește în cele bune și de folos asupra lăcașului de cult, a comunității și a slujitorilor; și, mai mult de atât, oricine aduce un dar primește tot în dar un ajutor și aducere-aminte prin cadrul rugăciunii din slujbele religioase „pentru cei ce aduc daruri și fac bine în sfânta și întru tot cinstita biserică…”
(Pr. Răzvan-George TOPALĂ)