Ceea ce se dorea o relaxare de vreo zece zile în Deltă s-a transformat într-un veritabil coșmar, așa cum ați putut citi în serialul pe care l-am transmis telefonic, aflându-mă întâmplător într-un loc unde aveam semnal… că dacă aș fi ajuns unde mi-am dorit, adică la Periprava și nu la Mahmudia, nici urmă de telefonie mobilă, că doar acolo nu e Uniunea Europeană, ci moșia lui Răduță (Robert, ăl’ cu bălțile de la Sărulești) unde cu nonșalanță te invită alde Udrea, pentru care Delta se rezumă în mod evident la protocoalele cu hăhăieli de la diverse pensiuni „de fițe” și cu „scoruri” de Monte Carlo. Despre Delta ailaltă, adevărată, braconată la foc continuu sub protecția Poliției și a Rezervației, Delta cea părăginită, colmatată, ruginită (mii de epave peste tot) și îngropată în gunoi, nu grohăie nimic nici măcar un reprezentant al Puterii din toți cei aproape 20 de ani de jaf poreclit democrație. Să nu credeți că în aceste 10 zile m-am sălbăticit în așa hal încât să nu-i fi văzut la lucru pe sălbaticii lui Dinamo, la legendarul meci tur cu Liberic. La prietenii din Mahmudia există un „Boom TV”, la care am văzut doar meciurile din cupele europene. Vă mărturisesc că m-am bucurat atât de înfrângerea lui Dinamo cât și de finalul grotesc al tărășeniei, dar am fost convins că echipa nu va fi suspendată, fiindcă, la urma urmei, golanii pătrunși pe teren n-au avut treabă cu adversarii ori cu arbitrii, ci doar cu ceilalți derbedei, fotbaliștii.
Am ajuns acasă în timp util pentru a vedea returul. Nu-i acordam lui Dinamo nici o șansă. Dar începutul de meci mi-a arătat o cu totul altă echipă decât văzusem eu de vreo câțiva ani încoace. Am ținut cu Dinamo cum țin cu toate echipele românești. La 0-1, am intrat în priză. La bara lui Zicu, am înjurat toată pauza. Repriza a doua, am tremurat în fiecare secundă, iar de la 0-2 n-am mai putut sta pe scaun. Când s-a făcut de 0-3 am urlat ca dementul. M-am rugat să nu dea ăia un gol. N-au dat. Iar la penalty-uri am fumat 4 țigări. Îmi venea să plâng pentru bietul Matache care a „șters” absolut toate mingile. Știți de ce a apărat-o tocmai pe a zecea? De frică. Fiindcă doar el mai rămăsese să execute. Bravo Dinamo! M-ați făcut fericit. Puteți face orice prostie de acum înainte. V-ați câștigat acest drept prin cea mai frumoasă calificare reușită de români.
