Înaltul Pimen vs. înaltul funcționar public Onofrei

Săptămâna trecută, prefectul de Suceava, Orest Onofrei, a fost bucuros să primească în ospeție doi înalți oficiali: coordonatorul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (SECI), prof. Dr. Erhard Bukner, și coordonatorul adjunct al SECI, prof. dr. Mihai Răzvan Ungureanu. Bucuros a fost și arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înalt PreaSfinția Sa Pimen, însă pentru că a putut să-i plătească o poliță prefectului. Onofrei a solicitat Arhiepiscopiei să le permită înalților oficiali să viziteze, însoțiți de ghizi, mănăstirile Dragomirna, Arbore, Putna, Sucevița, Voroneț, Gura Humorului și Moldovița și să ia masa la unul din lăcașurile de cult. Înaltul Pimen nu numai că a refuzat cererea înaltului funcționar public Onofrei, dar l-a și pârât pe acesta primului ministru Tăriceanu. Sursele demne de toată încrederea și de tot respectul spun că Pimen Suceveanul i-a transmis premierului că prefectul a dat dovadă de o prea mare îndrăzneală. De ce? Fiindcă a cerut pentru invitații săi câte un polonic de borș de cartofi și câte o farfurie de cartofi fierți cu cotlet de carne de post. Îndrăzneala înaltului Onofrei a fost catalogată de Înaltul Pimen ca fiind un „abuz de putere”. Unul pe care arhiepiscopul l-a comparat cu cel pe care prefectul l-a demonstrat atunci când s-a pus în discuție cererea de retrocedare a jumătate din suprafața împădurită a județului Suceava. Fondul Bisericesc Ortodox al României, o fundație particulară condusă de Pimen Zainea, de profesie arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, solicită împroprietărirea cu 192.000 de hectare de pădure, o pădure a cărei valoare este de zeci de milioane de euro. După consultarea documentelor și a legilor în vigoare, Comisia Județeană de Fond Funciar, prezidată de prefectul Onofrei, a respins cererea fundației particulare. Dacă Fondul Bisericesc ar fi primit pădurea, „băieții deștepți”, care stau în spatele arhiepiscopului și sunt pregătiți să-și bage topoarele în pădurile Sucevei, l-ar fi trimis pe acesta să-i servească personal cu borș pe înalții oaspeți. Pimen Suceveanul nu numai că i-ar fi servit, dar le-ar fi și suflat în borș domnilor Bukner și Ungureanu. Dacă s-ar fi realizat tranzacția pădure contra mâncare, borșul mănăstiresc din Bucovina ar fi devenit cea mai scumpă mâncare din lume. Partea bună e că asta ar fi însemnat o excelentă reclamă pentru turismul de lux din nordul României. Partea proastă e că borșul de Voroneț ar fi devenit mult mai celebru decât albastrul de Voroneț.