Mănăstirea Voroneț și-a serbat luni, 23 aprilie, hramul de Sf. Gheorghe, la 27 de ani de la reînființarea mănăstirii, pe 1 aprilie 1991. Sfânta Liturghie, oficiată de Înalpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți, s-a desfășurat în curtea mănăstirii, pe un altar împodobit cu cununi de cetină ”brodate” cu trandafiri și alte flori multicolore. Stareți și starețe, credincioși, de aproape sau de departe, s-au împărtășit „din bucuria unei liturghii” care a curs asemeni unei renașteri, asemeni unei treziri la viață, trezire a conștiinței, așa cum primăvara a renăscut în fiecare fir de iarbă, în fiecare magnolie înflorită, în fiecare cireș înflorit… Toată această frumusețe a Voronețului, toată această schimbare a sinelui preț de câteva ore, pentru unii, pentru toată viața, pentru alții, fac din acest loc, așa cum bine a spus, în cuvântul său de învățătură, Înaltpreasfințitul Pimen, unul binecuvântat: „Dragostea față de Dumnezeu a făcut să se răspândească credința ortodoxă în toată lumea. Viața de sfințenie a creat la Voroneț o operă de credință și de artă”. Arhiepiscopul Pimen le-a vorbit credincioșilor despre iubire, despre iubirea de Dumnezeu, despre iubirea de credința ortodoxă, pentru păstrarea căreia s-au înfruntat primejdii. Tot Înaltpreasfințitul Pimen a adăugat că fără credință, „o să fie iad pe pământ”, dar cu credință, „oamenii vor avea tăria sufletească de a putea înfrunta orice obstacol”.
Armonie perfectă între Dumnezeu, om și natură
În timpul Sfintei Liturghii, monahia dr. Gabriela Platon, de la Mănăstirea Voroneț, i-a îndemnat pe credincioși să cânte, împreună cu obștea de măicuțe, cântarea ”Hristos a Înviat!”. La fel și rugăciunea ”Tatăl nostru” a fost rostită în cor de oamenii care s-au aflat luni în curtea Mănăstirii Voroneț, îndemnați de gânduri curate, din dorința de a-și găsi liniștea sufletească, de a se reîntâlni cu prieteni dragi, de a-și spune, cu lumină pe chip, cu convingere, ”Hristos a Înviat!”, „Adevărat a Înviat!”. Liturghia săvârșită la Voroneț de soborul de preoți și diaconi, în frunte cu Înaltpeasfințitul Pimen, glasul maicilor de la strană, care au dat răspunsurile la rugăciune, mănunchiul de rugăciuni aduse cu evlavie, din inimă, de credincioși, care au stat până la final, când ierarhul a citit rugăciunile de dezlegare de păcate și preoții le-au împărțit credincioșilor pachețele cu anaforă, cerul senin, razele soarelui strălucind, florile înmiresmate din curtea mănăstirii, corul de păsări care a cântat neîncetat, toate au făcut din Voroneț un „altar îngeresc”, o armonie perfectă între Dumnezeu, om și natură. Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților i-a îndemnat pe credincioși să-și îndrepte pașii spre mănăstiri, fie că este vorba de Voroneț, Sucevița, Moldovița, Humor, mănăstiri pictate, pe interior și în exterior, sau mănăstiri fără pictură exterioară, spre biserici în general, pentru că acestea sunt case ale Domnului, și cum am putea să nu ne simțit bine în casa Domnului, unde putem să ne rugăm și să primim ajutor, mângâiere. Tot luni, Înaltpreasfințitul Pimen a săvârșit, ca în fiecare an, și slujba Parastasului pentru ctitorii Mănăstirii Voroneț.
„Sfântul Gheorghe a fost cel care l-a ajutat pe Sfântul Ștefan să-i învingă pe dușmani”
Stavrofora Irina Pântescu, stareța Mănăstirii Voroneț, a amintit că hramul Sfântului Gheorghe se ține din vremea Slăvitului Voievod Ștefan cel Mare: „Sfântul Gheorghe a fost cel care l-a ajutat pe Sfântul Ștefan să-i învingă pe dușmani. Dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru toate darurile oferite de-a lungul vremurilor. Să ne pregătim aici, pe pământ, calea care merge către împărăția lui Dumnezeu. Doresc tuturor românilor sănătate, bucurie, iar Mântuitorul Hristos să învie în inimile tuturor!”. De asemenea, stavrofora Irina Pântescu le-a mulțumit Înalpreasfințitului Pimen și soborului de preoți pentru participare, dar și zecilor de credincioși care au luat parte la slujba de hram a mănăstirii. Pentru cei care nu vor să vadă frumusețile naturii, mai ales primăvara, când după o iarnă lungă, de hibernare, totul renaște, pentru cei care nu vor să vadă creațiile lui Dumnezeu, maica Irina a recitat o scurtă poezie, învățată în copilărie: ”Cei ce spun în lumea aceasta, / Că nu văd nicicum minuni / Eu le spun: ori sunt orbi, ori sunt nebuni. / Eu de când se face ziuă, / Și răsare sfântul soare / Tot minuni privesc cu ochii / Și minuni calc sub picioare. / Se întinde pretutindeni un covor de iarbă verde, / (…) Grâul semănat în toamnă, / Ce a stat sub zăpada rece, / Într-o bună-dimineață, / Dintr-un fir se fac vreo zece / Așadar, cei care spun în lumea aceasta / Că nu văd nicicum minuni / Ori sunt orbi, opri sunt nebuni!”. După ce credincioșii au primit anaforă de la preoți, ei au fost invitați de stareța mănăstirii la o agapă creștină. Mănăstirea Voroneț a fost construită de Ștefan cel Mare în 1488, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. El a făcut această mănăstire într-un timp record pentru vremurile de atunci și chiar și pentru cele de astăzi, în trei luni și trei săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfințire. Ștefan cel Mare i-a făgăduit Sfântului Daniil Sihastrul că va face o mănăstire și i-a dat hramul principal Sf. Gheorghe.
