Înalt Prea Sfințitul Teofan este noul Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, izbândă electorală dobândită în urma unor războaie ale bărbilor ortodoxe considerate conservatoare împotriva bărbilor ortodoxe catalogate de analiștii bisericii drept reformatoare. Sfințiile lor, sub privirea indiferent-îngăduitoare a Celui de Sus, polemizează din amvon, își exhibă calități teologice și mânuiesc floreta dreptei credințe. Arghezi scria cândva că un scaun de înalt ierarh se obține nu odată cu păruieli și scărmănat bărbi, cu cârje teologale întrebuințate ca măciuci. Scăfârlia inamicului religios, doritor de dregătorie nu în cer, ci pe pământ, întâmplător râvnită și de un alt slujbaș cu cădelniță, trebuie musai turtită. Mă rog, războaiele din ierarhiile ortodoxiei române s-au isprăvit pentru această legislatură fără mari vărsări de sânge. Surprinzătoare pentru unii a fost doar victoria Înalt Prea Sfințitului Teofan, exponent al conservatorilor bisericii, un fel de Ion Iliescu al politicienilor cu sutană.
Ce se petrece în politica mirenilor? Aici bătăliile, purtate la foc mic, abia acum devin vâlvătaie și pârjol. Legea votului uninominal, născută cu forcepsul, scrâșnită și beteagă, strică socoteli și obligă la strategii neîncercate. Înalt Prea Fericitul Băsescu, un fel de Daniel cu chelie și fără barbă, tronând din Patriarhia Cotrocenilor, cu un ochi spre adversarii politici și cu celălalt, mai blajin, spre Elena Udrea (reprezentantă a Neprihănitelor), pregătește lovituri mari și pândește, ca de obicei, greșelile și păcatele arhiereilor risipiți nătâng în mai multe partide. Drept și cucernic ar fi fost ca toți să se închine aceleiași doctrine, cea îmbrățișată de Părintele Tătuc. În netrebnicia lor, însă, unii sunt liberali, alții social-democrați, cei mai mulți risipiți în negura îndoielii. De altfel, nici Tatăl de la Cotroceni nu dă o pildă limpede. Corul lui de enoriași, adunați de-a valma în secta PD-L, poartă azi un nume și mâine altul, se închină săptămâna asta unei doctrine pentru a o zvârli săptămâna cealaltă. În ce să mai crezi?
Uninominalul, zice-se, va repropulsa, cel puțin în ierarhiile locale, așa-zișii baroni, un fel de episcopi și mitropoliți tronând peste sufletele epuizate ale enoriașilor adunați buluc în colegii. Ce-s colegiile? Un fel de circumscripții rebotezate. Cei mari rămân mari. Reformarea din temelii a clasei politice va însemna Vanghelie și Oprescu la București, Berceanu la Craiova, Fenechiu la Iași, Frunzăverde la Caraș Severin, Oprișan în Vrancea. Toți acești Înat Prea Sfințiți ne sunt cunoscuți din rugăciuni vechi și mătănii întrebuințate în cererile de iertare a păcatelor făptuite în 18 ani de la întâmplarea mai puțin creștinească al ciuruirii cu gloanțe a Odiosului și Odioasei în zi de Crăciun. Pentru a nu vorbi cu păcat, uninominalul va mai primeni pe ici pe colo clasa politică, promovând lângă Dumnezeu figuri noi de îngeri și sfinți. O jună evlavioasă este chiar fiica Împăratului, pe numele ei de călugăriță, Elena Băsescu. Ea își schimbă zilnic, de mai multe ori, țoalele, epuizând toate casele de modă ale lumii doar, doar o nimeri haina smereniei. Până la vârsta de 26 de ani, n-a nimerit-o. Angelica jună își va dovedi harul politicesc abia spre coada anului când va candida pentru Parlament. Tot un reprezentant al clasei politice înnoite este și Victor Ponta. El se dă june de vreo două decenii și ceva. Confratele lui de Parlament, Cristian Boureanu, cu o pungă doldora de galbeni (cum Dumnezeu s-o fi îmbogățit în așa hal flăcăiașul ăsta nu pricep fiindcă a bântuit mereu prin televiziuni și forul legiuitor?), e și el o speranță a clasei politice primenite și scrobite în mașina de spălat a uninominalului. Fețe luminate cu totul proaspete – ioc! Nu tu o prospătură, nu tu o Fecioară Născătoare. Popii și preotesele, ieșiți la bătaie, sunt hârșiți în intrigării și dat la geoale pe dedesubt. În consecință, se pronunță analiștii politicii bisericești, mâine față de azi nu va aduce decât surpriza unui haos generalizat. Aleșii, care-și vor întrebuința vârtos mecla și buzunarul personal, nu se vor mai supune cu una cu două șefilor de partid, iar religia bunului plac se va întrona. Doar Împăratul, cel din jilțul Cotrocenilor, își va consolida autoritatea peste armii îngerești care se vor decima singure, stăpânite ușor cu vorba și parul. Dictatura lui Dumnezeu e veche de două mii și ceva de ani.
