În zece luni, 195 de persoane au ajuns la Spitalul Suceava în urma unor tentative de suicid

195 de persoane au ajuns în primele zece luni ale anului la Spitalul Județean Suceava după ce au încercat să-și pună capăt zilelor. Numărul sucevenilor care par să se fi săturat de viață se menține la același nivel ridicat, observă doctorul Tiberiu Brădățan, de la această unitate sanitară, care prinde și zile cu câte trei, patru cazuri de tentative de sinucidere.
Deși cifrele nu s-au modificat prea mult în ultima perioadă, rămânând destul de constante, medicul se arată alarmat de faptul că s-a lărgit categoria de vârstă a celor predispuși la sinucidere. Astfel, potrivit doctorului Tiberiu Brădățan – unul dintre primii oameni pe mâna cărora ajung cei care încearcă să-și pună capăt zilelor – în statistici nu se mai regăsesc doar dramele vârstelor fragede, legate de dragoste, sau ale celor bătrâni, legate de disperare, ci și ale unui segment nou de vârstă.
Este vorba de persoane active, între 30 și 50 de ani, care nu mai găsesc nici o satisfacție în a trăi, demoralizate fiind de anii îndelungați de tranziție.
„Tentativa de sinucidere este o încercare eșuată de comunicare cu ceilalți”
În plus, dacă până nu de mult weekendul era perioada cea mai apăsătoare din săptămână, atunci înregistrându-se și cele mai multe tentative de sinucidere, acum nu se mai poate face nici o diferențiere, astfel de situații fiind întâlnite în număr mare în toate zilele săptămânii.
Datele centralizate de Spitalul Suceava arată că imaginația celor care încearcă să-și ia viața nu are limite, aceștia apelând la diverse metode, mai mult sau mai puțin sigure.
Din cele 195 de cazuri de tentativă de sinucidere înregistrate în perioada ianuarie – octombrie 2009, unul a fost prin împușcare, 13 prin tăieturi cu cioburi, cuțite și alte obiecte ascuțite, șapte prin spânzurare, aruncarea în fața unui vehicul aflat în mers sau de pe geam, în timp ce restul au fost prin ingurgitarea de medicamente (de multe ori în combinație cu alcool) și substanțe chimice, cum ar fi acetonă, diluant, clor, pesticide, antigel, benzină.
Șeful secției Psihiatrie din cadrul Spitalului Județean, dr. Lorelei Hașovschi, spune că tentativa de sinucidere este o încercare eșuată de comunicare cu ceilalți, care se deosebește fundamental de sinuciderea realizată, atât prin finalizarea sa, dar mai ales prin motivație.
„Autorul tentativei nu înțelege în momentul recurgerii la gest consecințele actului său”
„De obicei, autorul tentativei nu înțelege, în momentul recurgerii la gest, consecințele actului său. Din diferite motive, educație, cultură, limpezimea judecății, cauzată de starea de sănătate, el are o viziune deformată asupra actului de suicid sau o viziune romantică, conform căreia moartea nu mai este ceva ireparabil”, explică medicul, adăugând că sinuciderea reușită are, însă, semnificația unei totale incompatibilități cu existența și tot ceea ce presupune ea.
„Dacă nu este vorba de o boală psihică gravă, ce anulează discernământul, atunci alegerea are valoarea unei opțiuni individuale, cu valențe psihologice, morale, spirituale complexe, despre care se poate face o lungă dezbatere. Din punct de vedere psihologic însă, în perioada actuală au avut loc schimbări majore de mentalitate și comportament, care pot explica, într-o oarecare măsură, creșterea numărului de sinucideri și tentative de suicid”.
„A crescut nivelul general de agresivitate în societate”
Dr. Lorelei Hașovschi arată că a crescut nivelul general de agresivitate în societatea noastră, agresivitatea, sub diferitele ei forme, fiind prezentă pretutindeni și cultivată prin toate mijloacele disponibile. Potrivit medicului, comportamentele agresive sunt cele care asigură în prezent întâietatea, rezolvarea facilă a problemelor, accesul la diverse situații privilegiate.
„Începând cu traficul rutier, în care o mulțime de șoferi nu mai respectă nici o regulă de circulație, crescând astfel cu fiecare zi gradul de periculozitate, fapt dovedit și de multitudinea accidentelor de circulație, și continuând cu orice situație banală din viața de zi cu zi, aproape nimeni nu mai pare să știe să se poarte firesc, cu calm, răbdare și toleranță. Informațiile cu care suntem bombardați zilnic ne agresează permanent simțirea, intelectul, simțul moral, iar rezolvarea unei mari părți a neînțelegerilor persoanelor din jurul nostru este violentă”, spune medicul.
Șeful secției Psihiatrie subliniază că, în zilele noastre, aproape nimeni nu mai pare să aibă răbdare și autocontrol. Pornind de la contextul social general, dominat de violență, nici în micul univers personal sau familial nu mai este de multe ori loc de calm și înțelegere. La toate astea se adaugă contextul economic dificil, privațiunile de tot felul și stresul psihic pe care ni l-a adus criza economică.
„Nu contează ce ți se întâmplă, ci felul cum reacționezi la ce ți se întâmplă”
„Lipsa banilor, datoriile la bănci, lipsa locului de muncă sau perspectiva pierderii lui sunt doar câteva condiții agravante și factori predispozanți la decompensările psihice de tip depresiv pe care le trăiesc mulți semeni ai noștri. Unii, aș spune că tot mai mulți, se refugiază în alcool, cu consecințele grele, cunoscute de toată lumea asupra sănătății lor și asupra vieții de familie. Alții sunt copleșiți de probleme și nu știu cum să reacționeze. Se spune că nu contează atât de mult ce ți se întâmplă, ci felul cum reacționezi la ce ți se întâmplă. Dar, pentru a face alegeri bune, constructive, este nevoie de educație, răbdare, perseverență, antrenarea capacității de toleranță la frustrare. Cine să facă asta într-o realitate socială dominată de ură și intoleranță, în care toți contestăm totul și toate sunt interpretabile?”, se întreabă medicul.
Dr. Lorelei Hașovschi punctează că, la nivel de individ, atmosfera generală în care trăim se reflectă printr-o scădere a toleranței la frustrare și incapacitatea de a găsi alternative de reacție la situații neplăcute, iar reacțiile de comportament primitive, lipsite de autocenzură, sunt cele mai la îndemână.
„În condițiile în care aproape am uitat să purtăm o discuție calmă și bazată pe argumente logice, de ce ne mai mirăm oare că nu mai știm să reacționăm la frustrare și dacă nu mai prețuim nimic, de ce am prețui viața?”, conchide șeful secției Psihiatrie de la Spitalul Suceava.