În unele sate ale Bucovinei, fetele își află ursitul în seara de Sânzâiene

S-au pregătit să-și afle ursitul. Fetele din mai multe sate ale Bucovinei încă mai păstrează un vechi obicei specific sărbătorii de Sânzâiene. În seara dinaintea acestei zile, fetele nemăritate aruncă pe casă câte o coroniță împletită din flori de sânzâiene și își pun în gând o dorința de a se mărita cu cine le este drag. Asta se întâmplă de ani de zile și la Stroiești. Totul începe în ajunul Sânzâienelor, când copiii și tinerii merg pe câmpurile de la marginea satului și culeg flori. După ce reușesc să adune cât mai multe flori de sânzâiene, toată lumea merge acasă, iar aici se împletesc coronițe. Cu speranță și încredere, acești colăcei sunt aruncați pe casă și fiecare își spune câte o dorință. „Pentru mama, pentru tata, pentru mine și să mă mărit cu cine mi-o fi drag” sau „Să-mi văd ursitul la noapte”, sunt doar două dintre mesajele pe care oamenii le rostesc în clipa când dau drumul din mână coronițelor care ajung pe casă. Tradiția spune că se întâmplă ceva rău cu acela a cărui coroniță cade. „Așa se spune, că în acel an moare dacă îi cade colăcelul de pe casă”, spun bătrânii din Stroiești. Cât despre aflarea ursitului, femeile spun, mai în glumă mai în serios, că se adeverește. „Eu mi-am pus dorința să mă mărit în acel an și așa s-a întâmplat”, spune o bătrână trecută de 80 de ani. „Ei, aș, de unde, când ți-e scris să te măriți atunci te ia ăla de ți-i menit. Nici mai devreme, nici mai târziu”, o contrazice o altă octogenară. Oricum, pentru toată suflarea de la sate, Sânzâienele erau sărbătoarea care anunța că încep lucrările de vară, un ultim prilej de distracție înainte de muncile câmpului. Pentru sătenii din zona Sucevei era și un prilej de a merge în pelerinaj la moaștele Sf. Ioan cel Nou, dar și de a lua pulsul bâlciului. Sunt tradiții care de la an la an își diminuează din savoare, iar în curând vor dispărea definitiv.