Să greșească echipa de start i se poate întâmpla oricărui tehnician, consacrat sau nu. Cine să anticipeze că Stancu va juca înspăimântător de slab? Sau că Goian va fi mereu al doilea la minge? Apropo de Goian, am auzit mulți cunoscători post-factum cum că Gardoș merita, că „Gardoș a demonstrat” etc. Ce a demonstrat Gardoș? Că a fost capabil să suplinească lipsa lui Szukala, după care tot ăla a jucat. Deci Gardoș să-și câștige mai întâi locul la Steaua pentru a fi propus cu atâta vehemență la națională. Tot ce se putea enunța decent despre Goian înainte de meciul cu Ungaria erau următoarele: a coborât ștacheta odată cu transferul în Serie B, are o vârstă, pentru viitor trebuie găsită o alternativă către care să se facă tranziția. Dar să începi fără el la Budapesta însemna să fii Mafalda. Altfel au stat lucrurile cu Ștefan Radu. El a fost ales pentru că așa a gândit Pițurcă strategia, în cheie defensivă, cu patru fundași masivi. Când s-a trezit domnu’ Piți că trebuie să alerge după egalare, sigur că ar fi preferat cursele și centrările lui Raț, dar era greu să faci schimbare de fundaș la 0-1 cu atâția jucători ofensivi pe bancă. Și pe partea opusă Tamaș a fost invizibil în ofensivă, asta fiind și una din cauzele pentru care Torje a pierdut banda. Chiricheș a fost singurul fundaș care a arătat valoare și disponibilitate, făcând chiar exces de zel când vedea că jocul nu merge, cu acele lansări în dribling din prima repriză, dar la care a pierdut mingea de fiecare dată.
La mijloc, Bourceanu și Pintilii nu puteau face minuni pentru simplul motiv că ei sunt mai mult cu corvoada decât cu creația. Dar fac ei față la nivel înalt? În deplasările Stelei la Amsterdam și Londra n-au făcut. Acasă, cu Ajax n-au jucat, doar cu Chelsea s-au descurcat fiindcă londonezii veniseră să stea la cutie. Cu acești mijlocași centrali doar ne descurcăm, nu mai mult, că altfel făceau diferența la Budapesta. Poate plictisesc, dar insist cu ideea că în postura de mijlocaș central Chiricheș ar putea fi o revelație. Am ajuns la Stancu, acolo unde se încheie bucla de la început. Ca tehnician, dacă un jucător îți scoate efectiv ochii cu greșelile sale, n-ai voie să stai pe gânduri. Chipciu sau Maxim erau variante în primul rând pentru Stancu, abia apoi pentru Torje sau Grozav. Este inadmisibil ca domnu’ Piți să piardă atâta timp, mai ales că fundașii unguri etalau o vizibilă lipsă de valoare. În prima repriză au pierdut mingea de două ori, în zona careului, în urma unui pressing individual făcut de Mutu și Stancu (șutul primului a fost blocat la sacrificiu, al doilea a controlat defectuos balonul, scăpându-l în aut de poartă). Păi unde ne mai întâlnim noi cu asemenea apărare, și panicardă pe deasupra?! Căci ambele acțiuni ale noastre soldate cu gol au venit pe fondul unor atacuri de panică ale defensivei maghiare, chiar ușor amuzante dacă n-am fi avut inima în gât! Nu l-am văzut deloc pe Keșeru, poate nu s-a integrat, n-are relații de joc, n-are nici măcar prieteni printre tricolori. Dar Rusescu a intrat bine în joc, a ieșit la combinații, a arătat potențial cert, măcar în perspectiva meciului cu Olanda. Nu știu ce tricolori va fi ales aseară Pițurcă și care vor fi fost isprăvile lor, tot ce știu este că în fotbal exprimarea este și în ton cu adversarul.
