La precedentul verdict în dosarul transferurilor mă lansam într-o falsă tiradă împotriva procurorilor, care ceruseră 20 de ani de brutărie pentru împricinați și se aleseseră cu praful de pe tobă. Acum mă gândesc că ar fi legitimă o tiradă împotriva primului complet de judecată, ăla cu achitarea. Dar, cum mai există o instanță de judecată, n-aș vrea să-i pângăresc aiurea, poate lotul greucenilor din fotbal va beneficia de o nouă achitare, încurcate fiind căile cucoanei legate la ochi. Majoritatea suporterilor sunt sceptici, ei nu cred că grangurii vor face vreo zi de pușcărie. Dar dacă face Năstase (Adrian, nu Ilie), de ce n-ar face și ei?! Șeful ANAF va avea și el acces la lumea liberă doar prin intermediul unui laptop cu legătură la internet, că altele sunt vremurile acum. Edmond Dantes să te cheme și n-ai mai risca să evadezi din castelul d’If dacă ai avea acces la Facebook! De-aia zic, să nu ne grăbim. Emem Stoica zice că a primit mesaje de susținere, dar sper că bravează și suporterii Stelei știu să facă diferența. Bine, nu mă refer la ăia care se excită când îl văd pe Gigi pe capotă…
În altă ordine de idei, l-am avut comentator la finala Turneului Campionilor pe cel care a fost la o mustață de salatieră, vorba lui Toma Caragiu. Ion Țiriac, într-un studio care nu a dat reclame în pauze! Oricât de blamabil ar fi, oricât l-am disprețui pentru masacrul pe care el îl numește vânătoare, omul are toată autoritatea din lume pentru a se exprima pe marginea sportului cu racheta, chiar dacă se autoîncadrează în epoca de piatră a tenisului. Iar pe lângă autoritate, are și un strop de farmec. Gramatica sa este aproximativă, dar acceptabilă pentru un miliardar în valută. Vorba cuiva și mai celebru, vă dați seama unde ar fi ajuns dacă se preocupa să scrie și să citească? Paracliser la biserica din sat… Și politețea sa este tot aproximativă, pe mama lui Roger prezentând-o ca doamna Federer, în timp ce pe Federer senior l-a „introdus” ca fiind… taică-su! Intuiția sa în ale jocului i-a jucat feste numai o singură dată, când Federer a împins jocul în tie-break, cu o minge „care nu era în cartea de tenis”. Mirarea sa a fost sinceră, adresându-i lui Federer un „bravo, domnule!” mai expresiv decât toate epitetele binecunoscute ale comentatorilor de meserie. Cât despre finala propriu-zisă dintre Djokovic și Federer, să mai adăugăm că elevețianul a avut în primul set două serii de 9-1 la puncte și tot l-a pierdut! Să-i spunem și noi „bravo, domnule!” sârbului, căci când repeți aproape la aceeași scară scenariul din finala US Open din 2011 (atunci, finală cîștigată de la două mingi de meci pe serviciul lui Federer – acum, set secund și totodată meci câștigat în aceleași condiții!), chiar meriți să fii campionul campionilor.
