Iubește desenul, culorile, pictura, colajul, tapiseria, frumosul în general. Dar, poate, cu mult deasupra acestei pasiuni pentru artele frumoase, este dragostea pentru copii, pasiunea cu care lucrează cu elevii ei, și nu de ieri de azi, ci de peste 35 de ani de activitate didactică. Respectată și iubită de colegi și de elevi, deopotrivă, profesoara Paula Aurelia Adrieș surprinde chiar de la prima întâlnire, prin pasiunea cu care vorbește despre cercul ei de pictură, înființat prin anii ’80, la Școala Generală cu clasele I – VIII Bosanci, locul în care armonizează cu copiii, în care creează, locul care i-a adus cele mai mari satisfacții profesionale.
„Mă văd doar desenând și pictând”
În prag de pensionare, deși chipul nu o trădează, profesoara Paula Adrieș a venit pe meleaguri sucevene, respectiv la Bosanci, în anul 1975, prin repartiție, după terminarea Facultății de Arte (Desen) Iași, secția pedagogie. Nu a trădat niciodată locul care i-a adus cele mai mari satisfacții profesionale, școala din Bosanci, unde predă desenul, respectiv educație plastică.
Dincolo de talent, profesoarei i-a plăcut mereu să experimenteze, să facă lucruri noi, creative, care să îi atragă pe elevii ei spre artă. Profesoara își amintește cu drag de anii copilăriei și, spune ea, „mă văd doar desenând și pictând, sub ochii critici ai mamei. M-a încurajat mereu. Ea a fost profesoară de rusă, dar nu ne-a învățat pe noi, pe mine și pe fratele meu, limba rusă, pentru că, spunea ea, «nu vreau să aveți accent»”. I-au rămas în suflet și profesorii din facultate, despre care își amintește cu drag. “Nu pot să-l uit pe profesorul Constantin Radinschi, cu care am făcut decorativă, profesorul Bartoc, de la care am învățat compoziția, sau profesorul Teodorel cu care am făcut desenul tehnic. Fiecare dintre ei și-a pus, într-un fel, amprenta pe ceea ce aveam să devin mai târziu, dascăl pentru generații și generații de copii foarte talentați”, ne-a povestit Paula Andrieș.
„Sunt prea importante pentru mine și nu vreau să mă despart de ele”
În primii ei ani de învățământ, profesoara Andrieș a pictat câteva zeci de tablouri, peisaje, compoziție, ulei pe pânză. Locuia în gazdă în Bosanci și picta într-o cămăruță mică, unde, de-altfel, lua și masa cu familia, într-un spațiu destul de strâmt și inadecvat pentru un atelier de pictură. Toate acele tablouri le păstrează până astăzi. Nu a vândut nici unul dintre ele, pentru că, spune ea, „sunt prea importante pentru mine și nu vreau să mă despart de ele. Le voi lăsa moștenire fiului meu, nepoțelei, care cred că are talent la desen, și le va prețui”.
Paula Andrieș își alege cu atenție culorile, preferându-le pe cele calde, naturale, deoarece natura este cea care o inspiră în tot ceea ce face.
După șase ani în care a pictat și acasă, profesoara s-a dedicat exclusiv școlii și elevilor ei, lucrând ore în șir, după programa școlară, la cercul de pictură amenajat la școala din Bosanci.
Tehnica tapiseriei tradiționale
Cu elevii din Bosanci a făcut de toate. Pictură, desen tehnic, colaje, tablouri cu semințe, tablouri cu hârtie creponată, dar cel mai mult a dezvoltat tehnica tapiseriei. Sprijinită și de părinții copiilor care frecventau cercul de pictură, dar și de părinții ei, care i-au făcut în localitatea Trușești, unde s-a născut, la meșterii din sat, primele gherghefuri, profesoara Andrieș a început să lucreze din ce în ce mai mult cu copiii tapiserie. Nu s-a gândit niciodată să transforme această artă în afacere. Nu face parte din Asociația Artiștilor Plastici Amatori și nici nu și-a dorit acest lucru. Menirea ei, pe care și-a asumat-o, a fost ca elevii ei să aibă satisfacții de pe urma tehnicilor pe care le învață la orele de desen sau la cercul de pictură, iar rezultatele copiilor, premiile, diplomele, o mulțumesc și pe ea.
„Îmi place foarte mult tehnica tapiseriei tradiționale. Copiii aduc de-acasă resturi de lână, de diferite culori, pe care, împreună, le combinăm și dăm viață unor lucrări apreciate de cei din jur. De altfel, lucrările copiilor nu se înstrăinează. Ele decorează pereții școlii, ai claselor, ai atelierului în care lucrează, ai cancelariei. Cei care vin în școală, pot să admire lucrările noastre, fie că sunt desene premiate, colaje, picturi sau tapiserii”, ne-a spus profesoara.
Libertate în nuanțarea culorilor
Paula Andrieș folosește tehnica tradițională în tapiserie, dar tematica este liberă. Motivele decorative sunt constituite din firele de băteală, care acoperă în întregime, prin încrucișarea lor, firele de urzeală. Suprafața tapiseriei nu este netedă. Fiecare fir de urzeală produce, în adâncimea îngustă care îl separă de firul vecin, o umbră cenușie (striație), creând astfel o variație a coloritului. Copiii, sub îndrumarea profesoarei Andrieș, au mare libertate în nuanțarea culorilor. Pentru fiecare lucrare, muncesc, de multe ori, și câte două luni de zile, în funcție de frecvența cu care participă la cercul de pictură.
Destul de atractive pentru elevi sunt tablourile cu semințe. Elevii folosesc semințe de in, cafea, orez, mac, griș etc., pe care le aplică în straturi (folosind aracet), pe desenul deja realizat pe carton.
„Pedantă, elegantă, cu bun-simț…”
La persoanele care practică desenul, regăsim cel puțin două coordonate, talentul și exercițiul. Este și cazul profesoarei Andrieș, care, pe lângă talent, a muncit mult, a încercat tot felul de tehnici, pentru a realiza ceva frumos și de calitate. Talentul este mereu același, dar trebuie îmbrăcat în forme diferite prin exercițiu. În toate este nevoie de un echilibru, și asta a arătat profesoara de la Bosanci, în anii de învățământ. „Câteva caracteristici pentru profesoara Andrieș…, pedantă, elegantă, cu bun-simț… distincție, într-un trup destul de firav. Din 1990, de când sunt la această școală, n-am auzit ca această profesoară să aibă vreo discuție în contradictoriu cu colegii, cu oamenii din sat, nici măcar cu copiii. Are o experiență extrem de bogată, legată de școala Bosanci. Doamna are un simț deosebit pentru această artă fantastică și nu a făcut doar desen la ore, a făcut și multe alte lucruri cu copiii, la cercul de pictură. În școală nu se face numai pictură, ci și tapiserie, colaje, ceea ce demonstrează că este un om deosebit de valoros și mult prea modest. Ea ar fi putut, prin lucrurile pe care le face cu copiii, să se facă mult mai cunoscută. Oricum, modestia ei a adus mare prestigiu școlii noastre. Sunt femei în sat care fac tapiserii datorită acestei doamne profesoare. Ea le-a învățat, la cercul de pictură, cum să creeze tapiserii și, acum, femeile fac singure acasă. Se știe că, la concursuri, unde participă copiii de la Școala din Bosanci, pregătiți de doamna profesoară Paula Andrieș, aceștia iau și premiile cele mai importante”, ne-a spus directorul Școlii cu clasele I – VIII Bosanci, Constantin Grosu.
Angela Similia și-a dorit lucrările profesoarei Paula Andrieș
Paula Andrieș ne-a povestit că, în anul 2003, a fost invitată de Fundația „Marcel Guguianu” la Expoziția „Ferestrele nesfârșirii”, care a avut loc la Sala Radio București. Profesoara s-a prezentat cu diverse tablouri realizate cu copiii, atât pictură, cât și colaje, tapiserie, tablouri cu semințe, toate exponatele fiind foarte apreciate de vizitatori.
Printre cei care i-au admirat lucrările s-a numărat și cunoscuta interpretă de muzică ușoară Angela Similia, alături de actrița Tora Vasilescu, de realizatoarea TV Iuliana Marciuc. „Angela Similia mi-a sugerat să îi las toate lucrările, pentru a le expune în străinătate, unde urma să meargă într-un turneu muzical. Pentru că țin foarte mult la fiecare lucrare, nu am fost de acord, deși, poate, ne făceam mult mai cunoscuți și aveam și alte avantaje de pe urma expoziției. Nu mi-a părut rău că nu am lăsat lucrările la București”, ne-a povestit Paula Andrieș.
