Anul 2007 este pentru sistemul sanitar unul de referință-angajații pot pleca să lucreze în UE, bolnavii pot beneficia de tratamente în străinătate, cei de acasă pot să-și facă gratuit analize, cu toate acestea, normalitatea este încă un deziderat, pentru că rămâne o criză de rezolvat, cea de omenie.
Sunt pași importanți, la care puțini ar fi visat în urmă cu cinci-șase ani. Cu toate acestea, sistemul sanitar românesc pare a fi într-o continuă stare de tranziție, în care doctorii rămân categoria profesională plătită sub nivelul activității prestate, spitalele au echipamente sub media celor din statele europene, fondurile alocate pe cap de locuitor sunt mult mai mici decât cele din marea Uniune în care am intrat în prima zi a anului care se încheie.
Ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, apreciază că abia peste cinci ani am putea vorbi de o Românie cu spitale complet renovate și cu unități sanitare noi. Salariile nu pot crește mai mult decât se dezvoltă economia națională. Totuși, comparativ cu anii precedenți, sănătatea a beneficiat de cei mai mulți bani, prin venitul de stat, încasările la fondul asigurărilor sociale de sănătate și din taxa pe viciu.
Premiere în sistem.
Cu toate eforturile, România ocupă locul 45 în lume în funcție de nivelul cheltuielilor pentru sănătate pe locuitor, cu decalaje importante față de statele dezvoltate din Uniunea Europeană, informa un studiu realizat de Centrul Român de Politici Economice (CEROPE) pentru Comisia Națională de Prognoză (CNP). Suma alocată în România pentru sănătate este de 470 dolari pe locuitor, sub media mondială de 650 dolari pe locuitor.
Taxa pe viciu poate fi recunoscută ca o contribuție benefică pentru sănătate și, chiar dacă banii din 2006 au rămas nefolosiți, ei au prins bine în 2007. Astfel că cei 175.000 de euro reprezentând taxa pe viciu colectată în 2006 au fost reportați pentru anul următor, bani din care a început programul privind evaluarea stării de sănătate a populației.
Începând din 1 iulie, timp de cincisprezece luni, toți românii, cu mic cu mare, trebuie să treacă pe la medicul de familie, pentru un control și pe la laborator pentru câteva analize, în final urmând să aflăm cât de sănătoasă sau bolnavă – din punct de vedere strict medical – este nația.
Ca premieră pentru sistem, în 2007, Ministerul Sănătății a achiziționat 250 de ambulanțe pentru consultații la domiciliu, primele 50 de mașini care au fost puse în circulație costând 20.797.630 de lei. Mașinile au fost plătite tot din banii colectați ca „taxă pe viciu”.
Lipsa de omenie.
Deși pare că sărăcia din sistem a fost aproape eradicată, rămâne o mare problemă: criza de conștiință și de omenie, o realitate dureroasă și de multe ori ascunsă cu multă grijă. Pentru cei mai mulți bolnavi contează mai puțin că au fost cumpărate echipamente, rezultatele benefice ale taxei pe viciu sau indemnizația de stabilitate. Ei se lovesc de aroganța, răceala sau lipsa de omenie a unor angajați din sistem. Ei critică, cel mai adesea, modul în care sunt tratați de medicii sau asistentele cu care, din nefericire, au fost nevoiți să vină în contact, pentru unii problemele apărute fiind rezolvabile, pentru alții rămânând dramatice, însă puțini dintre ei mai au forța să reclame neregulile.
De multe ori, aceste cazuri ascund o realitate dureroasă sau chiar tragică: sistemul de sănătate românesc a intrat într-o criză de conștiință și umanitate.
La bilanț, 2007 poate fi apreciat un an bun pentru sistem. Este anul în care doctori și asistente pot lucra în țările UE și în care parcul de ambulanțe se schimbă vizibil. Spitalele își schimbă și ele fața, iar medicii luptă pentru performanțe comparabile cu cele din statele Uniunii.
Schimbările de acest fel sunt binevenite. Celelalte, de conștiință, de mentalitate, se lasă încă așteptate. În această privință, lucrurile se mișcă mai greu, dar transformarea este vitală.
