În sfârşit, formula ideală

Diseară, la Bratislava, are loc meciul de adio al celei mai proaspete generaţii de loseri români la nivelul echipelor reprezentative, de la care zău că n-ar trebui să lipsească niciunul din clovnii care, îmbrăcaţi în galben şi ţârâindu-şi ghetele cu un plictis ieşit din comun, ne-au mâncat sănătatea şi în această ultimă campanie de necalificare, după ce ne păcăliseră niţeluş în Liga Naţiunilor, pe baza căreia ne dăduseră speranţe de participare şi la Mondialul care peste trei luni va fi deja în plină desfăşurare. Meciul de care ne legaserăm iluziile complet nefondate ne-a dus în faţa unei Turcii ca vai de mama ei, fără niciun orizont, fără nicio sclipire, al cărei uriaş noroc a fost să dea tocmai peste neisprăviţii noştri. Nu-mi pot imagina prin ce trebuie să fi trecut selecţionerul Mircea Lucescu, în ce hal trebuie să se fi consumat văzând în jurul său atâta nesimţire şi indolență, dar consecinţele s-au văzut la trei zile după, când organismul i-a cedat tocmai în faţa celor care i-au distrus sănătatea. Se prea poate ca şi „Nea Mircea”, devenit la cei 80 de ani ai săi recordmanul de vârstă al selecţionerilor participanţi la preliminarii mondiale, să nu mai fie antrenorul de mare succes din deceniile trecute, să nu mai fie cheia succeselor uluitoare, cum era în Turcia sau în Ucraina, dar indiferent cine ar fi fost în locul său este evident că nu ar fi putut produce alte rezultate având la dispoziţie hoarda aia de nesimţiţi. De aceea (dar asta e o altă discuţie) succesorul său va fi obligat să-i gonească pe ăştia ca pe hoţi şi să încerce o reconstrucţie totală. Nasol e că dacă vine Hagi, n-o să fie în stare să-l lase deoparte pe fiu-su (care oricum e ceva mai breaz decât mai toţi ceilalţi), dar nici pe alţii din banda de tembeli, fiindcă sunt formaţi de el însuşi la Academia sa. Oricum, pentru meciul de diseară, contra Slovaciei, s-a ajuns la formula ideală, perfectă: o echipă fără niciun fotbalist este condusă de… niciun selecţioner! Sănătate, Mircea Lucescu! Iartă-i, că-s nevinovaţi!