Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morți, cei din popor cred că raiul se deschide tuturor sufletelor reținute în prinsoarea iadului începând de la Adam și până la venirea Mântuitorului, și rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomei.
Ca dovadă că în acest interval Raiul este deschis, după credința poporului și datina cea veche, în ziua de Înviere se scoate ușa din mijloc a altarului și se pune deoparte, unde stă apoi toată Săptămâna Paștilor sau Săptămâna Luminata.
Cine moare în acest interval – și mai ales în ziua de Paști sau în săptămâna cea dintâi după Paști, numită pretutindeni Săptămâna Luminată – merge de-a dreptul în rai pentru că lumina raiului strălucește fiecăruia care moare în această săptămână și pentru că în timpul acesta ușile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului închise. Cel care moare este primit în rai, indiferent de păcatele care le-a făcut, căci toate i se iartă.
Și cel care se naște în această zi, și mai cu seamă când trage clopotul întâia oară la biserică, este un om norocos pentru toată viața.
